Job 6

Y RESPONDIÓ Job y dijo:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

¡Oh si pesasen al justo mi queja y mi tormento, Y se alzasen igualmente en balanza!

,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

Porque pesaría aquél más que la arena del mar: Y por tanto mis palabras son cortadas.

ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

Porque las saetas del Todopoderoso están en mí, Cuyo veneno bebe mi espíritu; Y terrores de Dios me combaten.

Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

¿Acaso gime el asno montés junto á la hierba? ¿Muge el buey junto á su pasto?

Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

¿Comeráse lo desabrido sin sal? ¿Ó habrá gusto en la clara del huevo?

Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

Las cosas que mi alma no quería tocar, Por los dolores son mi comida.

Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

¡Quién me diera que viniese mi petición, Y que Dios me otorgase lo que espero;

O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

Y que pluguiera á Dios quebrantarme; Que soltara su mano, y me deshiciera!

De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

Y sería aún mi consuelo, Si me asaltase con dolor sin dar más tregua, Que yo no he escondido las palabras del Santo.

Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

¿Cuál es mi fortaleza para esperar aún? ¿Y cuál mi fin para dilatar mi vida?

La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

¿Es mi fortaleza la de las piedras? ¿Ó mi carne, es de acero?

Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

¿No me ayudo cuanto puedo, Y el poder me falta del todo?

Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

El atribulado es consolado de su compañero: Mas hase abandonado el temor del Omnipotente.

Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

Mis hermanos han mentido cual arroyo: Pasáronse como corrientes impetuosas,

Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

Que están escondidas por la helada, Y encubiertas con nieve;

Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

Que al tiempo del calor son deshechas, Y en calentándose, desaparecen de su lugar;

vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

Apártanse de la senda de su rumbo, Van menguando y piérdense.

Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

Miraron los caminantes de Temán, Los caminantes de Saba esperaron en ellas:

Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

Mas fueron avergonzados por su esperanza; Porque vinieron hasta ellas, y halláronse confusos.

Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

Ahora ciertamente como ellas sois vosotros: Que habéis visto el tormento, y teméis.

Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

¿Os he dicho yo: Traedme, Y pagad por mí de vuestra hacienda;

V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

Y libradme de la mano del opresor, Y redimidme del poder de los violentos?

scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

Enseñadme, y yo callaré: Y hacedme entender en qué he errado.

Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

¡Cuán fuertes son las palabras de rectitud! Mas ¿qué reprende el que reprende de vosotros?

O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

¿Pensáis censurar palabras, Y los discursos de un desesperado, que son como el viento?

Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

También os arrojáis sobre el huérfano, Y hacéis hoyo delante de vuestro amigo.

Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

Ahora pues, si queréis, mirad en mí, Y ved si miento delante de vosotros.

Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

Tornad ahora, y no haya iniquidad; Volved aún á considerar mi justicia en esto.

Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

¿Hay iniquidad en mi lengua? ¿No puede mi paladar discernir las cosas depravadas?

Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?