Job 31

HICE pacto con mis ojos: ¿Cómo pues había yo de pensar en virgen?
Kua oti taku kawenata ki oku kanohi; kia whakaaroaro ahau hei aha ki te kotiro?
Porque ¿qué galardón me daría de arriba Dios, Y qué heredad el Omnipotente de las alturas?
He aha ta te Atua wahi e tuwha mai ai i runga? He aha ta te Kaha Rawa taonga tupu i te wahi tiketike?
¿No hay quebrantamiento para el impío, Y extrañamiento para los que obran iniquidad?
He teka ianei he whakangaromanga mo te tangata kino? he whiu mo nga kaimahi o te he?
¿No ve él mis caminos, Y cuenta todos mis pasos?
He teka ianei e kitea ana e ia oku ara, e taua ana e ia oku hikoinga katoa?
Si anduve con mentira, Y si mi pie se apresuró á engaño,
Ki te mea i haere ahau i runga i te tekateka noa, a i hohoro toku waewae ki te tinihanga;
Péseme Dios en balanzas de justicia, Y conocerá mi integridad.
Kia paunatia ahau i runga i te pauna tika, kia mohio ai te Atua ki toku tapatahi:
Si mis pasos se apartaron del camino, Y si mi corazón se fué tras mis ojos, Y si algo se apegó á mis manos,
Ki te mea i kotiti ke toku hikoinga i te ara, a i whai toku ngakau i oku kanohi; a ki te mea i mau te tongi ki oku ringa;
Siembre yo, y otro coma, Y mis verduras sean arrancadas.
Kati, ko ahau hei whakato, a ma tetahi atu e kai; ae ra, tukua nga hua o taku mara kia hutia atu.
Si fué mi corazón engañado acerca de mujer, Y si estuve acechando á la puerta de mi prójimo:
Ki te mea i whakawairangitia toku ngakau e te wahine, a i whanga ahau i te tatau o toku hoa;
Muela para otro mi mujer, Y sobre ella otros se encorven.
Heoi kia huri paraoa taku wahine ma tetahi atu, kia piko iho ano hoki nga tangata ke ki runga i a ia.
Porque es maldad é iniquidad, Que han de castigar los jueces.
He kino rawa hoki tera; ae ra, he he e tika ana kia whiua e nga kaiwhakawa:
Porque es fuego que devoraría hasta el sepulcro, Y desarraigaría toda mi hacienda.
He ahi hoki tera e kai ana ki te whakangaromanga rawa, poto noa aku hua katoa.
Si hubiera tenido en poco el derecho de mi siervo y de mi sierva, Cuando ellos pleitearan conmigo,
Ki te mea i whakahaweatia e ahau te whakawa a taku pononga tane, a taku pononga wahine, i a raua e totohe ana ki ahau;
¿Qué haría yo cuando Dios se levantase? Y cuando él visitara, ¿qué le respondería yo?
Ka pehea ra ahau ina whakatika te Atua? He aha taku kupu e whakahoki ai ki a ia ina tae mai ia ki te titiro?
El que en el vientre me hizo á mí, ¿no lo hizo á él? ¿Y no nos dispuso uno mismo en la matriz?
He teka ranei na toku kaihanga ia i hanga i roto i te kopu? a nana, na te kotahi, i whai ahua ai maua i roto i te puku?
Si estorbé el contento de los pobres, É hice desfallecer los ojos de la viuda;
Ki te mea i kaiponuhia e ahau ta nga rawakore i hiahia ai, a meinga ana e ahau nga kanohi o te pouaru kia pau i te minamina;
Y si comí mi bocado solo, Y no comió de él el huérfano;
Ki te mea ranei i kainga taku maramara e toku kotahi, a kihai te pani i kai i tetahi wahi;
(Porque desde mi mocedad creció conmigo como con padre, Y desde el vientre de mi madre fuí guía de la viuda;)
He mea whakatupu ia naku no toku taitamarikitanga ra ano me te mea ko tona papa ahau: ko te pouaru he mea arahi naku no te kopu ra ano o toku whaea;
Si he visto que pereciera alguno sin vestido, Y al menesteroso sin cobertura;
Ki te mea i kite ahau i tetahi e tata ana ki te mate, he kore no te kakahu, a kahore he uhi mo te rawakore;
Si no me bendijeron sus lomos, Y del vellón de mis ovejas se calentaron;
Ki te mea kihai tona hope i whakapai ki ahau, a kihai ia i mahana i nga huruhuru o taku kahui:
Si alcé contra el huérfano mi mano, Aunque viese que me ayudarían en la puerta;
Ki te mea i ara toku ringa hei pehi i te pani, i toku kitenga he awina tera moku kei te kuwaha;
Mi espalda se caiga de mi hombro, Y mi brazo sea quebrado de mi canilla.
Na kia marere atu toku pokohiwi i roto i te peke, kia whati te takakau o toku ringa.
Porque temí el castigo de Dios, Contra cuya alteza yo no tendría poder.
Ko te whiu hoki a te Atua taku i wehi ai; kihai hoki i taea e ahau te aha i tona nui.
Si puse en oro mi esperanza, Y dije al oro: Mi confianza eres tú;
Ki te mea i u toku whakaaro ki te koura, a i mea ahau ki te koura parakore, Ko koe taku e whakawhirinaki atu ai;
Si me alegré de que mi hacienda se multiplicase, Y de que mi mano hallase mucho;
Ki te mea i koa ahau ki te maha o oku rawa, a ki te nui o ta toku ringa i whiwhi ai;
Si he mirado al sol cuando resplandecía, Y á la luna cuando iba hermosa,
Ki te mea i kite ahau i te ra e whiti ana, i te marama ranei e haere ana i tona tiahotanga;
Y mi corazón se engañó en secreto, Y mi boca besó mi mano:
A ka kumea pukutia atu toku ngakau, ka kihia toku ringa e toku mangai:
Esto también fuera maldad juzgada; Porque habría negado al Dios soberano.
Na he kino tenei hei whiunga ma nga kaiwhakawa: he teka hoki naku ki te Atua i runga.
Si me alegré en el quebrantamiento del que me aborrecía, Y me regocijé cuando le halló el mal;
Ki te mea i koa ahau ki te whakangaromanga o te tangata i kino ki ahau, i whakaara ake ranei i ahau i te panga o te he ki a ia;
(Que ni aun entregué al pecado mi paladar, Pidiendo maldición para su alma;)
Ae, kihai ahau i tuku i toku mangai kia hara, kihai i whai kia kanga tona wairua;
Cuando mis domésticos decían: ¡Quién nos diese de su carne! nunca nos hartaríamos.
Ki te mea kahore nga tangata o toku teneti i mea, Tena koa te tangata kihai nei i makona i tona kikokiko?
El extranjero no tenía fuera la noche; Mis puertas abría al caminante.
Kihai te manene i moe i waho; i whakatuwheratia ano e ahau oku tatau ki te tangata haere;
Si encubrí, como los hombres mis prevaricaciones, Escondiendo en mi seno mi iniquidad;
Ki te mea i pera ahau me Arama, i hipoki i oku he, i huna i toku kino ki roto ki toku uma;
Porque quebrantaba á la gran multitud, Y el menosprecio de las familias me atemorizó, Y callé, y no salí de mi puerta:
I wehi hoki ahau i te huihui nui, i mataku ki te whakahawea a nga hapu, a whakarongo kau ana, kihai hoki i puta ki waho
¡Quién me diera quien me oyese! He aquí mi impresión es que el Omnipotente testificaría por mí, Aunque mi adversario me hiciera el proceso.
Aue, me i whakarongo mai tetahi ki ahau! Nana, tenei taku tohu, ma te Kaha Rawa e whakahoki mai he kupu ki ahau; me i ahau noa te pukapuka i tuhituhia e toku hoariri!
Ciertamente yo lo llevaría sobre mi hombro, Y me lo ataría en lugar de corona.
Ina, kua amohia e ahau i runga i toku pokohiwi; kua herea e ahau hei karauna moku.
Yo le contaría el número de mis pasos, Y como príncipe me llegaría á él.
Kua whakaaturia e ahau ki a ia te maha o oku hikoinga; rite tonu ki ta te rangatira taku whakatata atu ki a ia.
Si mi tierra clama contra mí, Y lloran todos sus surcos;
Ki te tangi taku oneone, he whakahe ki ahau, ki te uru ano ona moa ki te aue,
Si comí su sustancia sin dinero, Ó afligí el alma de sus dueños;
Ki te mea i kainga e ahau ona hua, he mea kihai i utua, a naku ranei ona ariki i mate ai,
En lugar de trigo me nazcan abrojos, Y espinas en lugar de cebada.
Na, kia riro pu te witi i te tataramoa, te parei i te taru kino. Heoi ano nga korero a Hopa.