Psalms 90

(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

oratio Mosi viri Dei Domine habitaculum tu factus es nobis in generatione et generatione

Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

antequam montes nascerentur et parturiretur terra et orbis a saeculo et usque in saeculum tu es

Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

convertes hominem usque ad contritionem et dices revertimini filii Adam

Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

quia mille anni in oculis tuis sicut dies hesterna quae pertransiit et vigilia nocturna

Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

percutiente te eos somnium erunt

înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

mane quasi herba pertransiens mane floruit et abiit ad vesperam conteretur atque siccabitur

Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

consumpti enim sumus in furore tuo et in indignatione tua conturbati sumus

Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

posuisti iniquitates nostras coram te neglegentias nostras in luce vultus tui

Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

omnes enim dies nostri transierunt in furore tuo consumpsimus annos nostros quasi sermonem loquens

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

dies annorum nostrorum in ipsis septuaginta anni si autem multum octoginta anni et quod amplius est labor et dolor quoniam transivimus cito et avolavimus

Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

quis novit fortitudinem irae tuae et secundum timorem tuum indignationem tuam

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

ut numerentur dies nostri sic ostende et veniemus corde sapienti

Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

revertere Domine usquequo et exorabilis esto super servis tuis

Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

imple nos matutina misericordia tua et laudabimus et laetabimur in cunctis diebus nostris

Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

laetifica nos pro diebus quibus adflixisti nos et annis in quibus vidimus mala

Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

appareat apud servos tuos opus tuum et gloria tua super filios eorum

Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!

et sit decor Domini Dei nostri super nos et opus manuum nostrarum fac stabile super nos opus manuum nostrarum confirma