Psalms 73

(Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
quia aemulatus sum contra iniquos pacem impiorum videns
Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!
quod non recogitaverint de morte sua et firma sint vestibula eorum
Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.
in labore hominum non sunt et cum hominibus non flagellabuntur
Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
ideo nutriti sunt ad superbiam circumdederunt iniquitatem sibi
N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.
processerunt a pinguidine oculi eorum transierunt cogitationes cordis
Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.
inriserunt et locuti sunt in malitia calumniam de excelso loquentes
Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.
posuerunt in caelo os suum et lingua eorum deambulavit in terra
Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
propterea convertetur populus eius hic et quis plenus invenietur in eis
îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.
et dixerunt quomodo novit Deus et si est scientia in Excelso
Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
ecce isti impii et abundantes in saeculo multiplicaverunt divitias
şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``
ergone frustra mundavi cor meum et lavi in innocentia manus meas
Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
et fui flagellatus tota die et increpatio mea in matutinis
Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:
dixi si narravero sic ecce generationem filiorum tuorum reliqui
căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.
et cogitavi ut intellegerem istud labor est in oculis meis
Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
donec veniam ad sanctuaria Dei intellegam in novissimo eorum
M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,
verumtamen in lubrico posuisti eos deiecisti eos ad interitum
pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.
quomodo vastati sunt subito defecerunt consumpti sunt quasi non sint
Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.
quasi somnium evigilantis Domine in civitate tua imaginem eorum ad nihilum rediges
Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.
quia contractum est cor meum et lumbi mei velut ignis fumigans
Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
et ego insipiens et nescius
Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
quasi iumentum factus sum apud te et eram semper tecum
eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
et tenebas manum dexteram meam in consilium tuum deduces me et postea in gloria suscipies me
Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;
quid mihi est in caelo et tecum nolui in terra
mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
consumpta est caro mea et cor meum robur cordis mei et pars mea Deus in aeternum
Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.
quia ecce qui elongant se a te peribunt perdidisti omnem fornicantem a te
Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.
mihi autem adpropinquare Deo bonum est posui in Domino Deo spem meam ut narrem omnes adnuntiationes tuas
Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.
eruditionis Asaph ut quid Deus reppulisti in finem fumavit furor tuus in gregem pascuae tuae
Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
recordare congregationis tuae quam possedisti ab initio et redemisti virgam hereditatis tuae montis Sion in quo habitasti