Psalms 44

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.

pro victoria filiorum Core eruditionis

Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.

Deus auribus nostris audivimus patres nostri narraverunt nobis opus quod operatus es in diebus eorum in diebus antiquis

Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă îi iubeai.

tu manu tua gentes delisti et plantasti eos adflixisti populos et emisisti eos

Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!

non enim in gladio suo possederunt terram neque brachium eorum salvavit eos sed dextera tua et brachium tuum et lux vultus tui quia conplacuisti tibi

Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.

tu es rex meus Deus praecipe pro salutibus Iacob

Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;

in te hostes nostros ventilabimus in nomine tuo conculcabimus adversarios nostros

ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.

non enim in arcu meo confidam neque gladius meus salvabit me

Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).

quia salvasti nos de hostibus nostris et eos qui oderant nos confudisti

Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;

in Domino gaudebimus tota die et in nomine tuo in aeternum confitebimur semper

ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.

verum tu proiecisti et confudisti nos et non egredieris in exercitibus nostris

Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.

vertisti terga nostra hosti et qui oderant nos diripuerunt nos

Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.

dedisti nos quasi gregem ad vorandum et in gentibus dispersisti nos

Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.

vendidisti populum tuum sine pretio nec grandis fuit commutatio eorum

Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.

posuisti nos obprobrium vicinis nostris subsannationem et inrisum his qui erant in circuitu nostro

Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,

posuisti nos similitudinem in gentibus commotionem capitis in tribubus

la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.

tota die confusio mea contra me et ignominia faciei meae cooperuit me

Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:

a voce exprobrantis et blasphemantis a facie inimici et ultoris

da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,

omnia haec venerunt super nos et non sumus obliti tui nec mentiti fuimus in pacto tuo

ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.

non est conversum retro cor nostrum nec declinaverunt gressus nostri a semita tua

Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,

quoniam deiecisti nos in loco draconum et operuisti nos umbra mortis

n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?

si obliti sumus nominis Dei nostri et expandimus manus nostras ad deum alienum

Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele, sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.

numquid non Deus investigabit istud ipse enim novit cogitationes cordis quoniam propter te mortificati sumus tota die reputati sumus ut grex occisionis

Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!

consurge quare dormitas Domine evigila quare proicis nos in sempiternum

Pentruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

quare faciem tuam abscondis oblivisceris adflictiones et angustias nostras

Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.

quoniam incurvata est in pulvere anima nostra adhesit terrae venter noster

Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!

surge auxiliare nobis et redime nos propter misericordiam tuam