Psalms 144

(Un psalm al lui David.) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie,

et in misericordia tua dissipabis inimicos meos et perdes omnes ligantes animam meam ego enim sum servus tuus

Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!

David benedictus Dominus fortis meus qui docet manus meas ad proelium digitos meos ad bellum

Doamne, ce este omul, ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?

misericordia mea et fortitudo mea auxiliator meus et salvator meus scutum meum et in ipso speravi qui subiecit populos mihi

Omul este ca o suflare, zilele lui sînt ca umbra care trece.

Domine quid est homo quia cognoscis eum filius hominis quia conputas eum

Pleacă cerurile, Doamne, şi pogoară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!

homo vanitati adsimilatus est dies eius quasi umbra pertransiens

Fulgeră, şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile, şi pune -i pe fugă!

Domine inclina caelos tuos et descende tange montes et fumigabunt

Întinde-Ţi mînile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mîna fiilor celui străin,

mica fulmine et dissipa eos mitte sagittam tuam et interfice illos

a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.

extende manum tuam de excelso libera me et erue me de aquis multis de manu filiorum alienorum

Dumnezeule, Îţi voi cînta o cîntare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.

quorum os locutum est vanitatem et dextera eorum dextera mendacii

Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,

Deus canticum novum cantabo tibi in psalterio decacordo psallam tibi

izbăveşte-mă şi scapă-mă din mîna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!...

qui dat salutem regibus qui eruit David servum suum de gladio pessimo

Fiii noştri sînt ca nişte odrasle, cari cresc în tinereţa lor; fetele noastre ca nişte stîlpi săpaţi frumos, cari fac podoaba caselor împărăteşti.

libera me et erue me de manu filiorum alienorum quorum os locutum est vanitatem et dextera eorum dextera mendacii

Grînarele noastre sînt pline, şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre:

ut sint filii nostri quasi plantatio crescens in adulescentia sua filiae nostrae quasi anguli ornati ad similitudinem templi

viţelele noastre sînt prăsitoare; nu -i nicio pagubă, nicio robie, nici un ţipăt în uliţele noastre!

promptuaria nostra plena et supereffundentia ex hoc in illud pecora nostra in milibus et innumerabilia in conpitis nostris

Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!

tauri nostri pingues non est interruptio et non est egressus et non est ululatus in plateis nostris