Psalms 141

(Un psalm al lui David.) Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, cînd Te chem!

attamen iusti confitebuntur nomini tuo habitabunt recti cum vultu tuo

Ca tămîia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mînilor mele!

canticum David Domine clamavi ad te festina mihi exaudi vocem meam clamantis ad te

Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!

dirigatur oratio mea sicut incensum in conspectu tuo elevatio manuum mearum sacrificium vespertinum

Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii cari fac răul, şi să nu mănînc din ospeţele lor!

pone Domine custodem ori meo serva paupertatem labiorum meorum

Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul dela ea: dar rugăciunea mea se va înalţa într'una împotriva răutăţii lor.

ne declines cor meum in verbum malum volvere cogitationes impias cum viris operantibus iniquitatem neque comedere in deliciis eorum

Cînd li se vor prăvăli judecătorii dealungul stîncilor, atunci vor asculta cuvintele mele, şi vor vedea că sînt plăcute.

corripiat me iustus in misericordia et arguat me oleum amaritudinis non inpinguet caput meum quia adhuc et oratio mea pro malitiis eorum

Cum se brăzdează şi se spintecă pămîntul, aşa ni se risipesc oasele la gura mormîntului.

sublati sunt iuxta petram iudices eorum et audient verba mea quoniam decora sunt

De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!

sicut agricola cum scindit terram sic dissipata sunt ossa nostra in ore inferi

Păzeşte-mă de cursa pe care mi -o întind ei, şi de piedicile celor ce fac răul!

quia ad te Domine Deus oculi mei in te speravi ne evacues animam meam

Să cadă cei răi în laţurile lor, în timp ce eu să scap!

custodi me de manibus laquei quod posuerunt mihi et de offendiculis operantium iniquitatem