Psalms 102

(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!
mane perdam omnes impios terrae ut interficiam de civitate Domini universos qui operantur iniquitatem
Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!
oratio pauperis quando sollicitus fuerit et coram Domino fuderit eloquium suum Domine audi orationem meam et clamor meus ad te veniat
Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
ne abscondas faciem tuam a me in die tribulationis meae inclina ad me aurem tuam in quacumque die invocavero velociter exaudi me
Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.
quoniam consumpti sunt sicut fumus dies mei et ossa mea quasi frixa contabuerunt
Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
percussum est quasi faenum et arefactum est cor meum quia oblitus sum comedere panem meum
Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;
a voce gemitus mei adhesit os meum carni meae
nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
adsimilatus sum pelicano deserti factus sum quasi bubo solitudinum
În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.
vigilavi et fui sicut avis solitaria super tectum
Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,
tota die exprobrabant mihi inimici mei exultantes per me iurabant
din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.
quia cinerem sicut panem comedi et potum meum cum fletu miscui
Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.
a facie indignationis et irae tuae quia elevasti me et adlisisti me
Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.
dies mei quasi umbra inclinati sunt et ego quasi faenum arui
Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.
tu autem Domine in aeternum permanes memoriale tuum in generatione et generatione
Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.
tu suscitans misereberis Sion quia tempus est ut miserearis eius quoniam venit tempus quoniam venit pactum
Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.
quoniam placitos fecerunt servi tui lapides eius et pulverem eius miserabilem
Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.
et timebunt gentes nomen Domini et universi reges terrae gloriam tuam
El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.
quia aedificavit Dominus Sion apparuit in gloria sua
Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!
respexit ad orationem vacui et non dispexit orationem eorum
Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,
scribatur hoc in generatione novissima et populus qui creabitur laudabit Dominum
ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;
quoniam prospexit de excelso sanctuario suo Dominus de caelo terram contemplatus est
pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,
ut audiret gemitum vincti ut solveret filios mortis
cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.
ut narretur in Sion nomen Domini et laudatio eius in Hierusalem
El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,
cum congregati fuerint populi simul et regna ut serviant Domino
Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``
adflixit in via fortitudinem meam adbreviavit dies meos
Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.
dicam Deus meus ne rapias me in dimidio dierum meorum in generatione generationum anni tui
Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.
a principio terram fundasti et opus manuum tuarum caeli
Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.
ipsi peribunt tu autem stabis et omnes quasi vestimentum adterentur et quasi pallium mutabis illos et mutabuntur
Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.
tu autem ipse es et anni tui non deficient