Job 9

9:1

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

et respondens Iob ait

9:2

,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

vere scio quod ita sit et quod non iustificetur homo conpositus Deo

9:3

Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

si voluerit contendere cum eo non poterit ei respondere unum pro mille

9:4

A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

sapiens corde est et fortis robore quis restitit ei et pacem habuit

9:5

El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.

qui transtulit montes et nescierunt hii quos subvertit in furore suo

9:6

Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

qui commovet terram de loco suo et columnae eius concutiuntur

9:7

Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

qui praecipit soli et non oritur et stellas claudit quasi sub signaculo

9:8

Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

qui extendit caelos solus et graditur super fluctus maris

9:9

El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

qui facit Arcturum et Oriona et Hyadas et interiora austri

9:10

El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

qui facit magna et inconprehensibilia et mirabilia quorum non est numerus

9:11

Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.

si venerit ad me non videbo si abierit non intellegam eum

9:12

Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``

si repente interroget quis respondebit ei vel quis dicere potest cur facis

9:13

Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

Deus cuius resistere irae nemo potest et sub quo curvantur qui portant orbem

9:14

Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

quantus ergo sum ego qui respondeam ei et loquar verbis meis cum eo

9:15

Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

qui etiam si habuero quippiam iustum non respondebo sed meum iudicem deprecabor

9:16

Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

et cum invocantem exaudierit me non credo quod audierit vocem meam

9:17

El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

in turbine enim conteret me et multiplicabit vulnera mea etiam sine causa

9:18

care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

non concedit requiescere spiritum meum et implet me amaritudinibus

9:19

Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

si fortitudo quaeritur robustissimus est si aequitas iudicii nemo pro me audet testimonium dicere

9:20

Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

si iustificare me voluero os meum condemnabit me si innocentem ostendere pravum me conprobabit

9:21

Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

etiam si simplex fuero hoc ipsum ignorabit anima mea et taedebit me vitae meae

9:22

Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

unum est quod locutus sum et innocentem et impium ipse consumit

9:23

Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

si flagellat occidat semel et non de poenis innocentum rideat

9:24

Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

terra data est in manu impii vultum iudicum eius operit quod si non ille est quis ergo est

9:25

Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

dies mei velociores fuerunt cursore fugerunt et non viderunt bonum

9:26

trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

pertransierunt quasi naves poma portantes sicut aquila volans ad escam

9:27

Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`

cum dixero nequaquam ita loquar commuto faciem meam et dolore torqueor

9:28

sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

verebar omnia opera mea sciens quod non parceres delinquenti

9:29

Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

si autem et sic impius sum quare frustra laboravi

9:30

Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,

si lotus fuero quasi aquis nivis et fulserint velut mundissimae manus meae

9:31

Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

tamen sordibus intingues me et abominabuntur me vestimenta mea

9:32

Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

neque enim viro qui similis mei est respondebo nec qui mecum in iudicio ex aequo possit audiri

9:33

Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

non est qui utrumque valeat arguere et ponere manum suam in ambobus

9:34

Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

auferat a me virgam suam et pavor eius non me terreat

9:35

Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.

loquar et non timebo eum neque enim possum metuens respondere