Job 4

Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:
respondens autem Eliphaz Themanites dixit
,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?
si coeperimus loqui tibi forsitan moleste accipias sed conceptum sermonem tenere quis possit
De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.
ecce docuisti multos et manus lassas roborasti
Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.
vacillantes confirmaverunt sermones tui et genua trementia confortasti
Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?
nunc autem venit super te plaga et defecisti tetigit te et conturbatus es
Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?
timor tuus fortitudo tua patientia tua et perfectio viarum tuarum
Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
recordare obsecro te quis umquam innocens perierit aut quando recti deleti sint
După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!
quin potius vidi eos qui operantur iniquitatem et seminant dolores et metunt eos
Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.
flante Deo perisse et spiritu irae eius esse consumptos
Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!
rugitus leonis et vox leaenae et dentes catulorum leonum contriti sunt
Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.
tigris periit eo quod non haberet praedam et catuli leonis dissipati sunt
Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.
porro ad me dictum est verbum absconditum et quasi furtive suscepit auris mea venas susurri eius
În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,
in horrore visionis nocturnae quando solet sopor occupare homines
m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.
pavor tenuit me et tremor et omnia ossa mea perterrita sunt
Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...
et cum spiritus me praesente transiret inhorruerunt pili carnis meae
Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
stetit quidam cuius non agnoscebam vultum imago coram oculis meis et vocem quasi aurae lenis audivi
,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?
numquid homo Dei conparatione iustificabitur aut factore suo purior erit vir
Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
ecce qui serviunt ei non sunt stabiles et in angelis suis repperit pravitatem
cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
quanto magis hii qui habitant domos luteas qui terrenum habent fundamentum consumentur velut a tinea
De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.
de mane usque ad vesperum succidentur et quia nullus intellegit in aeternum peribunt
Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!
qui autem reliqui fuerint auferentur ex eis morientur et non in sapientia