Job 30

Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

nunc autem derident me iuniores tempore quorum non dignabar patres ponere cum canibus gregis mei

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

quorum virtus manuum erat mihi pro nihilo et vita ipsa putabantur indigni

Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

egestate et fame steriles qui rodebant in solitudine squalentes calamitate et miseria

Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

et mandebant herbas et arborum cortices et radix iuniperorum erat cibus eorum

Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

qui de convallibus ista rapientes cum singula repperissent ad ea cum clamore currebant

Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

in desertis habitabant torrentium et in cavernis terrae vel super glaream

Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

qui inter huiuscemodi laetabantur et esse sub sentibus delicias conputabant

Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

filii stultorum et ignobilium et in terra penitus non parentes

Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

nunc in eorum canticum versus sum et factus sum eis proverbium

Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

abominantur me et longe fugiunt a me et faciem meam conspuere non verentur

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

faretram enim suam aperuit et adflixit me et frenum posuit in os meum

Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

ad dexteram orientis calamitatis meae ilico surrexerunt pedes meos subverterunt et oppresserunt quasi fluctibus semitis suis

Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

dissipaverunt itinera mea insidiati sunt mihi et praevaluerunt et non fuit qui ferret auxilium

Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

quasi rupto muro et aperta ianua inruerunt super me et ad meas miserias devoluti sunt

Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

redactus sum in nihili abstulisti quasi ventus desiderium meum et velut nubes pertransiit salus mea

Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

nunc autem in memet ipso marcescit anima mea et possident me dies adflictionis

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

nocte os meum perforatur doloribus et qui me comedunt non dormiunt

De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

in multitudine eorum consumitur vestimentum meum et quasi capitio tunicae sic cinxerunt me

Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

conparatus sum luto et adsimilatus favillae et cineri

Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

clamo ad te et non exaudis me sto et non respicis me

Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

mutatus es mihi in crudelem et in duritia manus tuae adversaris mihi

Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

elevasti me et quasi super ventum ponens elisisti me valide

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

scio quia morti tradas me ubi constituta domus est omni viventi

Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

verumtamen non ad consumptionem eorum emittis manum tuam et si corruerint ipse salvabis

Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

flebam quondam super eum qui adflictus erat et conpatiebatur anima mea pauperi

Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

expectabam bona et venerunt mihi mala praestolabar lucem et eruperunt tenebrae

Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

interiora mea efferbuerunt absque ulla requie praevenerunt me dies adflictionis

Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

maerens incedebam sine furore consurgens in turba clamavi

Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

frater fui draconum et socius strutionum

Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

cutis mea denigrata est super me et ossa mea aruerunt prae caumate

Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.

versa est in luctum cithara mea et organum meum in vocem flentium