Job 29

Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:
addidit quoque Iob adsumens parabolam suam et dixit
,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,
quis mihi tribuat ut sim iuxta menses pristinos secundum dies quibus Deus custodiebat me
cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!
quando splendebat lucerna eius super caput meum et ad lumen eius ambulabam in tenebris
Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
sicut fui in diebus adulescentiae meae quando secreto Deus erat in tabernaculo meo
cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;
quando erat Omnipotens mecum et in circuitu meo pueri mei
cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!
quando lavabam pedes meos butyro et petra fundebat mihi rivos olei
Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
quando procedebam ad portam civitatis et in platea parabant cathedram mihi
tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.
videbant me iuvenes et abscondebantur et senes adsurgentes stabant
Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.
principes cessabant loqui et digitum superponebant ori suo
Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.
vocem suam cohibebant duces et lingua eorum gutturi suo adherebat
Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
auris audiens beatificabat me et oculus videns testimonium reddebat mihi
Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.
quod liberassem pauperem vociferantem et pupillum cui non esset adiutor
Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
benedictio perituri super me veniebat et cor viduae consolatus sum
Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.
iustitia indutus sum et vestivit me sicut vestimento et diademate iudicio meo
Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.
oculus fui caeco et pes claudo
Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.
pater eram pauperum et causam quam nesciebam diligentissime investigabam
Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.
conterebam molas iniqui et de dentibus illius auferebam praedam
Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
dicebamque in nidulo meo moriar et sicut palma multiplicabo dies
Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
radix mea aperta est secus aquas et ros morabitur in messione mea
Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`
gloria mea semper innovabitur et arcus meus in manu mea instaurabitur
Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
qui me audiebant expectabant sententiam et intenti tacebant ad consilium meum
După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
verbis meis addere nihil audebant et super illos stillabat eloquium meum
Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
expectabant me sicut pluviam et os suum aperiebant quasi ad imbrem serotinum
Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
si quando ridebam ad eos non credebant et lux vultus mei non cadebat in terram
Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.
si voluissem ire ad eos sedebam primus cumque sederem quasi rex circumstante exercitu eram tamen maerentium consolator