Job 24

Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

ab Omnipotente non sunt abscondita tempora qui autem noverunt eum ignorant dies illius

Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;

alii terminos transtulerunt diripuerunt greges et paverunt eos

iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;

asinum pupillorum abigerunt et abstulerunt pro pignore bovem viduae

îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.

subverterunt pauperum viam et oppresserunt pariter mansuetos terrae

Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.

alii quasi onagri in deserto egrediuntur ad opus suum vigilantesque ad praedam praeparant panem liberis

Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

agrum non suum demetunt et vineam eius quem vi oppresserunt vindemiant

Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

nudos dimittunt homines indumenta tollentes quibus non est operimentum in frigore

Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.

quos imbres montium rigant et non habentes velamen amplexantur lapides

Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.

vim fecerunt depraedantes pupillos et vulgum pauperem spoliaverunt

Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;

nudis et incedentibus absque vestitu et esurientibus tulerunt spicas

în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;

inter acervos eorum meridiati sunt qui calcatis torcularibus sitiunt

în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

de civitatibus fecerunt viros gemere et anima vulneratorum clamavit et Deus inultum abire non patitur

Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.

ipsi fuerunt rebelles luminis nescierunt vias eius nec reversi sunt per semitas illius

Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.

mane primo consurgit homicida interficit egenum et pauperem per noctem vero erit quasi fur

Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.

oculus adulteri observat caliginem dicens non me videbit oculus et operiet vultum suum

Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.

perfodit in tenebris domos sicut in die condixerant sibi et ignoraverunt lucem

Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.

si subito apparuerit aurora arbitrantur umbram mortis et sic in tenebris quasi in luce ambulant

Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!

levis est super faciem aquae maledicta sit pars eius in terra nec ambulet per viam vinearum

Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

ad nimium calorem transeat ab aquis nivium et usque ad inferos peccatum illius

Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,

obliviscatur eius misericordia dulcedo illius vermes non sit in recordatione sed conteratur quasi lignum infructuosum

el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...

pavit enim sterilem et quae non parit et viduae bene non fecit

Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;

detraxit fortes in fortitudine sua et cum steterit non credet vitae suae

El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.

dedit ei Deus locum paenitentiae et ille abutitur eo in superbiam oculi autem eius sunt in viis illius

S'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.

elevati sunt ad modicum et non subsistent et humiliabuntur sicut omnia et auferentur et sicut summitates spicarum conterentur

Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``

quod si non est ita quis me potest arguere esse mentitum et ponere ante Deum verba mea