Job 10

M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

taedet animam meam vitae meae dimittam adversum me eloquium meum loquar in amaritudine animae meae

Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

dicam Deo noli me condemnare indica mihi cur me ita iudices

Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

numquid bonum tibi videtur si calumnieris et opprimas me opus manuum tuarum et consilium impiorum adiuves

Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

numquid oculi carnei tibi sunt aut sicut videt homo et tu videbis

Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

numquid sicut dies hominis dies tui et anni tui sicut humana sunt tempora

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

ut quaeras iniquitatem meam et peccatum meum scruteris

cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

et scias quia nihil impium fecerim cum sit nemo qui de manu tua possit eruere

Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

manus tuae plasmaverunt me et fecerunt me totum in circuitu et sic repente praecipitas me

Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

memento quaeso quod sicut lutum feceris me et in pulverem reduces me

Nu m'ai muls ca laptele?

nonne sicut lac mulsisti me et sicut caseum me coagulasti

M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

pelle et carnibus vestisti me et ossibus et nervis conpegisti me

mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

vitam et misericordiam tribuisti mihi et visitatio tua custodivit spiritum meum

Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

licet haec celes in corde tuo tamen scio quia universorum memineris

că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

si peccavi et ad horam pepercisti mihi cur ab iniquitate mea mundum me esse non pateris

Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

et si impius fuero vae mihi est et si iustus non levabo caput saturatus adflictione et miseria

Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

et propter superbiam quasi leaenam capies me reversusque mirabiliter me crucias

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

instauras testes tuos contra me et multiplicas iram tuam adversum me et poenae militant in me

Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

quare de vulva eduxisti me qui utinam consumptus essem ne oculus me videret

Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

fuissem quasi qui non essem de utero translatus ad tumulum

Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

numquid non paucitas dierum meorum finietur brevi dimitte ergo me ut plangam paululum dolorem meum

înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

antequam vadam et non revertar ad terram tenebrosam et opertam mortis caligine

în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``

terram miseriae et tenebrarum ubi umbra mortis et nullus ordo et sempiternus horror inhabitans