Ecclesiastes 1

Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

verba Ecclesiastes filii David regis Hierusalem

O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

vanitas vanitatum dixit Ecclesiastes vanitas vanitatum omnia vanitas

Ce folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?

quid habet amplius homo de universo labore suo quod laborat sub sole

Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.

generatio praeterit et generatio advenit terra vero in aeternum stat

Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

oritur sol et occidit et ad locum suum revertitur ibique renascens

Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.

gyrat per meridiem et flectitur ad aquilonem lustrans universa circuitu pergit spiritus et in circulos suos regreditur

Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.

omnia flumina intrant mare et mare non redundat ad locum unde exeunt flumina revertuntur ut iterum fluant

Toate lucrurile sînt într'o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

cunctae res difficiles non potest eas homo explicare sermone non saturatur oculus visu nec auris impletur auditu

Ce a fost, va mai fi, şi ce s'a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.

quid est quod fuit ipsum quod futurum est quid est quod factum est ipsum quod fiendum est

Dacă este vreun lucru despre care s'ar putea spune: ,,Iată ceva nou!`` de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

nihil sub sole novum nec valet quisquam dicere ecce hoc recens est iam enim praecessit in saeculis quae fuerunt ante nos

Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.

non est priorum memoria sed nec eorum quidem quae postea futura sunt erit recordatio apud eos qui futuri sunt in novissimo

Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.

ego Ecclesiastes fui rex Israhel in Hierusalem

Mi-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

et proposui in animo meo quaerere et investigare sapienter de omnibus quae fiunt sub sole hanc occupationem pessimam dedit Deus filiis hominum ut occuparentur in ea

Am văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!

vidi quae fiunt cuncta sub sole et ecce universa vanitas et adflictio spiritus

Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.

perversi difficile corriguntur et stultorum infinitus est numerus

Am zis în mine însumi: ,,Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

locutus sum in corde meo dicens ecce magnus effectus sum et praecessi sapientia omnes qui fuerunt ante me in Hierusalem et mens mea contemplata est multa sapienter et didicit

Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.

dedique cor meum ut scirem prudentiam atque doctrinam erroresque et stultitiam et agnovi quod in his quoque esset labor et adflictio spiritus

Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.

eo quod in multa sapientia multa sit indignatio et qui addit scientiam addat et laborem