Psalms 90

(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.
Молитва Мойсея, чоловіка Божого. Господи, пристановищем нашим Ти був з роду в рід!
Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!
Перше ніж гори народжені, і поки Ти витворив землю та світ, то від віку й до віку Ти Бог!
Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``
Ти людину вертаєш до пороху, і кажеш: Вернітеся, людські сини!
Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
Бо в очах Твоїх тисяча літ, немов день той вчорашній, який проминув, й як сторожа нічна...
Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:
Пустив Ти на них течію, вони стали, як сон, вони, як трава, що минає:
înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
уранці вона розцвітає й росте, а на вечір зів'яне та сохне!
Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.
Бо від гніву Твого ми гинемо, і пересердям Твоїм перестрашені,
Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
Ти наші провини поклав перед Себе, гріхи ж нашої молодости на світло Свого лиця!
Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
Бо всі наші дні промайнули у гніві Твоїм, скінчили літа ми свої, як зідхання...
Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.
Дні літ наших у них сімдесят літ, а при силах вісімдесят літ, і гордощі їхні страждання й марнота, бо все швидко минає, і ми відлітаємо...
Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
Хто відає силу гніву Твого? А Твоє пересердя як страх перед Тобою!
Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
Навчи нас лічити отак наші дні, щоб ми набули серце мудре!
Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!
Привернися ж, о Господи, доки терпітимемо? і пожалій Своїх рабів!
Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
Насити нас уранці Своїм милосердям, і ми будемо співати й радіти по всі наші дні!
Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!
Порадуй же нас за ті дні, коли Ти впокоряв нас, за ті роки, що в них ми зазнали лихого!
Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!
Нехай виявиться Твоє діло рабам Твоїм, а величність Твоя їхнім синам,
Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!
і хай буде над нами благовоління Господа, Бога нашого, і діло рук наших утверди нам, і діло рук наших утверди його!