Psalms 73

(Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
Псалом Асафів. Поправді Бог добрий ізраїлеві, Бог для щиросердих!
Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!
А я, мало не послизнулися ноги мої, мало не посковзнулися стопи мої,
Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.
бо лихим я завидував, бачивши спокій безбожних,
Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
бо не мають страждання до смерти своєї, і здорове їхнє тіло,
N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.
на людській роботі нема їх, і разом із іншими людьми не зазнають вони вдарів.
Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.
Тому то пиха їхню шию оздоблює, зодягає їх шата насилля,
Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.
вилазять їм очі від жиру, бажання їхнього серця збулися,
Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
сміються й злосливо говорять про утиск, говорять бундючно:
îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.
свої уста до неба підносять, а їхній язик по землі походжає!...
Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
Тому то туди Його люди звертаються, і щедро беруть собі воду
şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``
та й кажуть: Хіба Бог те знає, і чи має Всевишній відомість,
Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
як он ті безбожні й безпечні на світі збільшили багатство своє?
Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:
Направду, надармо очистив я серце своє, і в невинності вимив руки свої,
căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.
і ввесь день я побитий, і щоранку покараний...
Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
Коли б я сказав: Буду так говорить, як вони, то спроневірився б я поколінню синів Твоїх.
M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,
і роздумував я, щоб пізнати оте, та трудне воно в очах моїх,
pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.
аж прийшов я в Божу святиню, і кінець їхній побачив:
Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.
направду, Ти їх на слизькому поставив, на спустошення кинув Ти їх!
Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.
Як вони в одній хвилі спустошені, згинули, пощезали від страхів!
Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
Немов сном по обудженні, Господи, образом їхнім погордиш, мов сном по обудженні!
Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
Бо болить моє серце, і в нутрі моїм коле,
eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
а я немов бидло й не знаю, я перед Тобою худобою став!...
Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;
Та я завжди з Тобою, Ти держиш мене за правицю,
mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
Ти Своєю порадою водиш мене, і потому до слави Ти візьмеш мене!
Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.
Хто є мені на небесах, окрім Тебе? А я при Тобі на землі не бажаю нічого!
Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.
Гине тіло моє й моє серце, та Бог скеля серця мого й моя доля навіки,
Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.
бо погинуть ось ті, хто бокує від Тебе, понищиш Ти кожного, хто відступить від Тебе!
Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
А я, близькість Бога для мене добро, на Владику, на Господа свою певність складаю, щоб звіщати про всі Твої чини!