Psalms 49

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:
Для дириґетна хору. Синів Кореєвих. Псалом.
mici şi mari, bogaţi şi săraci!
Слухайте це, всі народи, візьміть до ушей, усі мешканці всесвіту,
Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.
і людські сини й сини мужів, разом багатий та вбогий,
Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.
мої уста казатимуть мудрість, думка ж серця мого розумність,
Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?
нахилю своє ухо до приказки, розв'яжу свою загадку лірою!
Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
Чому маю боятись у день лихоліття, як стане круг мене неправда моїх ошуканців,
Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
які на багатство своє покладають надію, і своїми достатками хваляться?
Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.
Але жодна людина не викупить брата, не дасть його викупу Богові,
Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.
бо викуп їхніх душ дорогий, і не перестане навіки,
Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.
щоб міг він ще жити навіки й не бачити гробу!
Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.
Та люди побачать, що мудрі вмирають так само, як гинуть невіглас та неук, і лишають для інших багатство своє...
Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.
Вони думають, ніби доми їхні навіки, місця їхнього замешкання з роду до роду, іменами своїми звуть землі,
Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -
та не зостається в пошані людина, подібна худобі, що гине!
Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.
Така їхня дорога глупота для них, та за ними йдуть ті, хто кохає їхню думку. Села.
Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -
Вони зійдуть в шеол, і смерть їх пасе, немов вівці, а праведники запанують над ними від рання; подоба їхня знищиться, шеол буде мешканням для них...
Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;
Та визволить Бог мою душу із влади шеолу, бо Він мене візьме! Села.
căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.
Не лякайся, коли багатіє людина, коли збільшується слава дому її,
Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,
бо, вмираючи, не забере вона всього, її слава не піде за нею!
căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.
Хоч вона свою душу за життя свого хвалить, і славлять тебе, як для себе ти чиниш добро,
Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.
вона прийде до роду батьків своїх, що світла вони не побачать навіки! Людина в пошані, але нерозумна, подібна худобі, що гине!