Proverbs 7

Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.
Сину мій, бережи ти слова мої, мої ж заповіді заховай при собі,
Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.
бережи мої заповіді та й живи, а наука моя немов в очах твоїх та зіниця,
Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
прив'яжи їх на пальцях своїх, напиши на таблиці тій серця свого!
Zi înţelepciunii: ,,Tu eşti sora mea!`` Şi numeşte priceperea prietena ta, -
На мудрість скажи: Ти сестра моя! а розум назви: Мій довірений!
ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.
щоб тебе стерегти від блудниці, від чужинки, що мовить м'якенькі слова.
Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.
Бо я визирав був в вікно свого дому, через ґрати мого вікна,
Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.
і приглядавсь до невіж, розглядався між молоддю. І юнак ось, позбавлений розуму,
Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
проходив по ринку при розі його, і ступив по дорозі до дому її,
Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.
коли вітерець повівав був увечорі дня, у темряві ночі та мороку.
Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
Аж ось жінка в убранні блудниці назустріч йому, із серцем підступним,
Era bună de gură şi fără astîmpăr; picioarele nu -i puteau sta acasă:
галаслива та непогамована, її ноги у домі своїм не бувають:
cînd în uliţă, cînd în pieţe, pela toate colţurile stătea la pîndă.
раз на вулиці, раз на майданах, і при кожному розі чатує вона...
Ea l -a îmbrăţişat şi l -a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i -a zis:
І вхопила вона його міцно та й поцілувала його, безсоромним зробила обличчя своє та й сказала йому:
,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.
У мене тепер мирні жертви, виповнила я сьогодні обіти свої!
De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.
Тому то я вийшла назустріч тобі, пошукати обличчя твого, і знайшла я тебе!
Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt;
Килимами я вистелила своє ложе, тканинами різних кольорів з єгипетського полотна,
mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
постелю свою я посипала миррою, алоєм та цинамоном...
Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!
Ходи ж, аж до ранку впиватися будем коханням, любов'ю натішимось ми!
Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă,
Бо вдома нема чоловіка, пішов у далеку дорогу:
a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.``
вузлик срібла він узяв в свою руку, хіба на день повні поверне до дому свого...
Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.
Прихилила його велемовством своїм, облесливістю своїх губ його звабила,
De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,
він раптом за нею пішов, немов віл, до зарізу проваджений, і немов пес, що ведуть його на ланцюгу до ув'язнення,
ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.
як той птах, поспішає до сітки, і не знає, що це на життя його пастка...
Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.
А тепер, мої діти, мене ви послухайте, і на слова моїх уст уважайте:
Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.
Хай не збочує серце твоє на дороги її, не блукай ти стежками її,
Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe cari i -a ucis ea.
бо вона багатьох уже трупами кинула, і численні всі, нею забиті!
Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.
Її дім до шеолу дороги, що провадять до смертних кімнат...