Proverbs 5

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,
Мій сину, на мудрість мою уважай, нахили своє ухо до мого розуму,
ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.
щоб розважність ти міг стерегти, а пізнання хай уста твої стережуть!
Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;
Бо крапають солодощ губи блудниці, а уста її від оливи масніші,
dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
та гіркий їй кінець, мов полин, гострий, як меч обосічний,
Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.
її ноги до смерти спускаються, шеолу тримаються кроки її!
Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
Вона путь життя не урівнює, її стежки непевні, і цього не знає вона.
Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:
Тож тепер, мої діти, мене ви послухайте, не відходьте від слів моїх уст:
depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,
віддали ти від неї дорогу свою, і не зближайсь до дверей її дому,
ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;
щоб слави своєї ти іншим не дав, а роки свої для жорстокого,
ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
щоб чужі не наситились сили твоєї й маєтку твого в чужім домі!...
ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,
І будеш стогнати при своєму кінці, як знеможеться тіло твоє й твої сили,
şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?
і скажеш: Як ненавидів я те напучування, а картання те серце моє відкидало!
Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?
І не слухав я голосу своїх учителів, і уха свого не схиляв до наставників...
Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``
Трохи не був я при кожному злому, в середині збору й громади!...
Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.
Пий воду з криниці своєї, і текуче з свого колодязя:
Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?
чи ж мають на вулицю вилиті бути джерела твої, а на площі потоки твоєї води?
Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.
Нехай вони будуть для тебе, для тебе самого, а не для чужих із тобою!
Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.
Хай твоє джерело буде благословенне, і радій через жінку твоїх юних літ,
Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
вона ланя любовна та серна прекрасна, її перса напоять тебе кожночасно, впивайся ж назавжди коханням її!
Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?
І нащо, мій сину, ти маєш впиватись блудницею, і нащо ти будеш пригортати груди чужинки?
Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.
Бож перед очима Господніми всі дороги людини, і стежки її всі Він рівняє:
Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.
власні провини безбожного схоплять його, і повороззям свого гріха буде зв'язаний він,
El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.
помиратиме він без напучування, і буде блукати в великій глупоті своїй!...