Job 38

Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

Тоді відповів Господь Йову із бурі й сказав:

,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?

Хто то такий, що затемнює раду словами без розуму?

Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

Підпережи но ти стегна свої, як мужчина, а Я буду питати тебе, ти ж Мені поясни!

Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.

Де ти був, коли землю основував Я? Розкажи, якщо маєш знання!

Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?

Хто основи її положив, чи ти знаєш? Або хто розтягнув по ній шнура?

Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului,

У що підстави її позапущувані, або хто поклав камінь наріжний її,

atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

коли разом співали всі зорі поранні та радісний окрик здіймали всі Божі сини?

Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?

І хто море воротами загородив, як воно виступало, немов би з утроби виходило,

Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec;

коли хмари поклав Я за одіж йому, а імлу за його пелюшки,

cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;

і призначив йому Я границю Свою та поставив засува й ворота,

cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?`

і сказав: Аж досі ти дійдеш, не далі, і тут ось межа твоїх хвиль гордовитих?

De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,

Чи за своїх днів ти наказував ранкові? Чи досвітній зорі показав її місце,

ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?

щоб хапалась за кінці землі та посипались з неї безбожні?

Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

Земля змінюється, мов та глина печатки, і стають, немов одіж, вони!

Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?

І нехай від безбожних їх світло відійметься, а високе рамено зламається!

Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?

Чи ти сходив коли аж до морських джерел, і чи ти переходжувався дном безодні?

Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

Чи для тебе відкриті були брами смерти, і чи бачив ти брами смертельної тіні?

Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

Чи широкість землі ти оглянув? Розкажи, якщо знаєш це все!

Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa?

Де та дорога, що світло на ній пробуває? А темрява де її місце,

Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

щоб узяти її до границі її, і щоб знати стежки її дому?

Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

Знаєш ти, бо тоді народився ж ти був, і велике число твоїх днів!

Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

Чи доходив коли ти до схованок снігу, і схованки граду ти бачив,

pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?

які Я тримаю на час лихоліття, на день бою й війни?

Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?

Якою дорогою ділиться вітер, розпорошується по землі вітерець?

Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

Хто для зливи протоку провів, а для громовиці дорогу,

pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni;

щоб дощити на землю безлюдну, на пустиню, в якій чоловіка нема,

pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?

щоб пустиню та пущу насичувати, і щоб забезпечити вихід траві?

Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?

Чи є батько в доща, чи хто краплі роси породив?

Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,

Із чиєї утроби лід вийшов, а іній небесний хто його породив?

ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?

Як камінь, тужавіють води, а поверхня безодні ховається.

Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului?

Чи зв'яжеш ти зав'язки Волосожару, чи розв'яжеш віжки в Оріона?

Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?

Чи виведеш часу свого Зодіяка, чи Воза з синами його попровадиш?

Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?

Чи ти знаєш устави небес? Чи ти покладеш на землі їхню владу?

Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?

Чи підіймеш свій голос до хмар, і багато води тебе вкриє?

Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele: ,Iată-ne?`

Чи блискавки ти посилаєш, і підуть вони, й тобі скажуть Ось ми?

Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

Хто мудрість вкладає людині в нутро? Або хто дає серцеві розум?

Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,

Хто мудрістю хмари зрахує, і хто може затримати небесні посуди,

pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?

коли порох зливається в зливки, а кавалки злипаються?

Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,

Чи здобич левиці ти зловиш, і заспокоїш життя левчуків,

cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?

як вони по леговищах туляться, на чатах сидять по кущах?

Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?

Хто готує для крука поживу його, як до Бога кричать його діти, як без їжі блукають вони?