Job 20

Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:
І відповів нааматянин Цофар та й сказав:
,,Gîndurile mele mă silesc să răspund, şi frămîntarea mea nu-mi dă pace.
Тому то думки мої відповідати мене навертають, і тому то в мені цей мій поспіх!
Am auzit mustrări cari mă umplu de ruşine, şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund.
Соромливу нагану собі я почув, та дух з мого розуму відповідає мені.
Nu ştii tu că, de mult de tot, de cînd a fost aşezat omul pe pămînt,
Чи знаєш ти те, що від вічности, відколи людина на землі була поставлена,
biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
то спів несправедливих короткий, а радість безбожного тільки на хвилю?
Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori,
Якщо піднесеться величність його аж до неба, а його голова аж до хмари досягне,
va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice: ,Unde este?`
проте він загине навіки, немов його гній, хто бачив його, запитає: де він?
Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.
Немов сон улетить і не знайдуть його, мов видіння нічне, він сполошений буде:
Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări.
його бачило око, та бачити більше не буде, і вже не побачить його його місце...
Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.
Сини його запобігатимуть ласки в нужденних, а руки його позвертають маєток його...
Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă.
Повні кості його молодечости, та до пороху з ним вона ляже!
Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă,
Якщо в устах його зло солодке, його він таїть під своїм язиком,
îl mesteca într'una şi nu -l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:
над ним милосердиться та не пускає його, і тримає його в своїх устах,
dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.
то цей хліб в його нутрощах зміниться, стане він жовчю зміїною в нутрі його!...
Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui.
Він маєток чужого ковтав, але його виблює: Бог виганяє його із утроби його...
Otravă de aspidă a supt, şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide.
Отруту зміїну він ссатиме, гадючий язик його вб'є!
Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele şi rîurile de miere şi de lapte,
Він річкових джерел не побачить, струмків меду та молока.
va da înapoi ce a cîştigat, şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el,
Позвертає він працю чужу, і її не ковтне, як і маєток, набутий з виміни своєї, жувати не буде...
căci a asuprit pe săraci, şi i -a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le -a zidit la loc.
Бо він переслідував, кидав убогих, він дім грабував, хоч не ставив його!
Lăcomia lui n'a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.
Бо спокою не знав він у нутрі своїм, і свого наймилішого не збереже.
Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea.
Немає останку з обжирства його, тому нетривале добро його все:
În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.
за повні достатку його буде тісно йому, рука кожного скривдженого прийде на нього!
Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi.
Хай наповнена буде утроба його, та пошле Він на нього жар гніву Свого, і буде дощити на нього недугами його...
Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă.
Він буде втікати від зброї залізної, та прониже його мідний лук...
Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.
Він стане меча витягати, і вийде він із тіла, та держак його вийде із жовчі його, і перестрах на нього впаде!
Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul,
При скарбах його всі нещастя заховані, його буде жерти огонь не роздмухуваний, позостале в наметі його буде знищене...
Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui.
Небо відкриє його беззаконня, а земля проти нього повстане,
Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.
урожай його дому втече, розпливеться в день гніву Його...
Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i -o hotărăşte Dumnezeu.``
Оце доля від Бога людині безбожній, і спадщина, обіцяна Богом для неї!