Isaiah 32

,,Atunci împăratul va împărăţi cu dreptate, şi voivozii vor cîrmui cu nepărtinire.
Тож за праведністю царюватиме цар, а князі володітимуть за правосуддям.
Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vîntului, şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte rîuri de apă într'un loc uscat, ca umbra unei stînci mari într'un pămînt ars de sete.
І станеться кожен, як захист від вітру, і немов та заслона від зливи, як потоки води на пустині, як тінь скелі тяжкої на спраглій землі...
Ochii celor ce văd nu vor mai fi legaţi, şi urechile celor ce aud vor lua aminte.
І не будуть заплющені очі видющих, і слухатимуть вуха тих, які слухають!
Inima celor uşuratici va pricepe şi va înţelege, şi limba gîngavilor va vorbi iute şi desluşit.
І знання розумітиме серце нерозважних, а язик недорікуватих поспішить говорити виразно.
Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mişelul nu se va mai numi cu inimă largă.
Не будуть вже кликати достойним глупця, а на обманця не скажуть шляхетний,
Căci nebunul spune nebunii, şi inima lui gîndeşte rău, ca să lucreze în chip nelegiuit, şi să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămînd, şi să ia băutura celui însetat.
бо глупоту говорить безумний, а серце його беззаконня вчиняє, щоб робити лукавство, та щоб говорити до Господа слово облудне, щоб душу голодного випорожнити й напою позбавити спраглого!
Armele mişelului sînt nimicitoare; el face planuri vinovate, ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar cînd pricina săracului este dreaptă.
А лукавий лихі його чини: він лихе замишляє, щоб нищити скромних словами брехливими, як убогий говорить про право,
Dar cel ales la suflet face planuri alese, şi stăruie în planurile lui alese.``
а шляхетний міркує шляхетне, і стоїть при шляхетному.
,,Femei fără grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fiice nepăsătoare, luaţi aminte la cuvîntul meu!
Устаньте, безжурні жінки, почуйте мій голос, дочки безтурботні, послухайте слова мого!
Într'un an şi cîteva zile, veţi tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, şi strîngerea poamelor nu va mai veni.
Днів багато на рік ви, безтурботні, тремтітимете, бо збір винограду скінчився, а згромадження плоду не прийде!
Îngroziţi-vă, voi cele fără grijă! Tremuraţi, nepăsătoarelor! Desbrăcaţi-vă, desgoliţi-vă şi încingeţi-vă coapsele cu haine de jale!
Тремтіть, ви безжурні, дрижіть, безтурботні, роздягніться, себе обнажіть, опережіться по стегнах!
Bateţi-vă pieptul, aducîndu-vă aminte de frumuseţa cîmpiilor şi de rodnicia viilor.
За принадні поля будуть битися в груди, за виноградник урожайний...
Pe pămîntul poporului meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi în toate casele de plăcere ale cetăţii celei vesele.
На землі цій народу мого зійде терен й будяччя, по всіх домах радости спаленина, на місті веселому...
Casa împărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul şi turnul vor sluji pe vecie ca peşteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele, şi turmele vor paşte,
Бо палац опущений буде, міський гомін замовкне, Офел та башта навік стануть ямами, радістю диких ослів, пасовиськом черід,
pînă cînd se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustia se va preface în pămînt, şi pomătul va fi privit ca o pădure.
аж Дух з височини проллється на нас, а пустиня в садок обернеться, а садок порахований буде за ліс!
Atunci nepărtinirea va locui în pustie, şi neprihănirea îşi va avea locuinţa în pomăt.
Тоді пробуватиме право в пустині, на ниві ж родючій сидітиме правда.
Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie.
І буде роботою істини мир, а працею правди спокійність й безпека навіки.
Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite.
І осяде народ мій у мешканні спокійнім, і в безпечних місцях, і в спокійних місцях відпочинку.
Dar pădurea va fi prăbuşită supt grindină şi cetatea plecată adînc.
І буде падати град на повалений ліс, і знизиться місто в долину...
Ferice de voi, cari sămănaţi pretutindeni dealungul apelor, şi cari daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului!``
Блаженні ви, сівачі понад всякими водами, що відпускаєте ногу волові й ослові на волю!