Ecclesiastes 10

Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.

Мертві мухи псують та зашумовують оливу мироварника, так трохи глупоти псує мудрість та славу.

Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui.

Серце мудрого тягне праворуч, а серце безумного ліворуч.

Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi spune tuturor că este un nebun!

Коли нерозумний і прямою дорогою йде, йому серця бракує, і всім він говорить, що він нерозумний.

Cînd izbucneşte împotriva ta mînia celuice stăpîneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sîngele rece te păzeşte de mari păcate.

Коли гнів володаря стане на тебе, не лишай свого місця, бо лагідність доводить до прощення навіть великих провин.

Este un rău pe care l-am văzut supt soare, ca o greşală, care vine dela celce cîrmuieşte:

Є зло, що я бачив під сонцем, мов помилка, що повстає від володаря:

nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.

на великих висотах глупота буває поставлена, а багаті сидять у низині!

Am văzut robi călări, şi voivozi mergînd pe jos ca nişte robi.

Я бачив на конях рабів, князі ж пішки ходили, немов ті раби...

Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un sarpe.

Хто яму копає, той в неї впаде, а хто валить мура, того гадина вкусить.

Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie.

Хто зносить каміння, пораниться ним; хто дрова рубає, загрожений ними.

Cînd se toceşte ferul, şi rămîne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbîndă ajungi prin înţelepciune.

Як залізо ступіє, й хтось леза не вигострить, той мусить напружити свою силу, та мудрість зарадить йому!

Cînd muşcă şarpele, fiindcă n'a fost vrăjit, vrăjitorul n'are niciun cîştig din meşteşugul lui.

Коли вкусить гадюка перед закляттям, тоді ворожбит не потрібний.

Cuvintele unui înţelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.

Слова з уст премудрого милість, а губи безумного нищать його:

Cel dintîi cuvînt care -i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.

початок слів його уст глупота, а кінець його уст зле шаленство.

Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcarcă omul nu ştie ce se va întîmpla, şi cine -i va spune ce va fi după el?

Нерозумний говорить багато, та не знає людина, що буде; а що буде по ньому, хто скаже йому?

Truda nebunului oboseşte pe celce nu cunoaşte drumul spre cetate.

Втомляє безумного праця його, бо не знає й дороги до міста.

Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineaţă!

Горе, краю, тобі, коли цар твій хлопчина, а владики твої спозаранку їдять!

Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voivozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!

Щасливий ти, краю, коли син шляхетних у тебе царем, а владики твої своєчасно їдять, як ті мужі, а не як п'яниці!

Cînd mînile sînt leneşe, se lasă grinda, şi cînd se lenevesc mînile, plouă în casă.

Від лінощів валиться стеля, а з опущення рук тече дах.

Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.

Гостину справляють для радощів, і вином веселиться життя, а за срібло все це можна мати.

Nu blestema pe împărat, nici chiar în gînd, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s'ar putea întîmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.

Навіть у думці своїй не злослов на царя, і в спальні своїй не кляни багача, небесний бо птах віднесе твою мову, а крилатий розкаже про слово твоє...