Psalms 90

(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

Ya Rab, barınak oldun bize Kuşaklar boyunca.

Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

Dağlar var olmadan, Daha evreni ve dünyayı yaratmadan, Öncesizlikten sonsuzluğa dek Tanrı sensin.

Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

İnsanı toprağa döndürürsün, “Ey insanoğulları, toprağa dönün!” diyerek.

Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

[] Çünkü senin gözünde bin yıl Geçmiş bir gün, dün gibi, Bir gece nöbeti gibidir.

Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

İnsanları bir düş gibi siler, süpürürsün, Sabah biten ot misali:

înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

Sabah filizlenir, büyür, Akşam solar, kurur.

Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

Eriyip bitiyoruz senin öfkenden, Kızgınlığından dehşete düşüyoruz.

Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

Suçlarımızı önüne, Gizli günahlarımızı yüzünün ışığına çıkardın.

Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

Gazabından kısalıyor günlerimiz, Bir soluk gibi tükeniyor yıllarımız.

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

Ömrümüz yetmiş yıl sürüyor, Bilemedin seksen, o da sağlıklıysak; En güzel yıllar da zahmetle, kederle geçiyor, Çabucak bitiyor, uçup gidiyoruz.

Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

Kim bilir gazabının gücünü? Çünkü öfken sana duyulan korku kadar güçlüdür.

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

Bu yüzden günlerimizi saymayı bize öğret ki, Bilgelik kazanalım.

Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

Vazgeç, ya RAB! Öfken ne zamana dek sürecek? Acı kullarına!

Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

Sabah bizi sevginle doyur, Ömrümüz boyunca sevinçle haykıralım.

Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

Kaç gün bizi sıkıntıya soktunsa, Kaç yıl çile çektirdinse, O kadar sevindir bizi.

Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

Yaptıkların kullarına, Görkemin onların çocuklarına görünsün.

Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!

Tanrımız Rab bizden hoşnut kalsın. Ellerimizin emeğini boşa çıkarma. Evet, ellerimizin emeğini boşa çıkarma.