Psalms 139

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
Ya RAB, sınayıp tanıdın beni.
ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
Oturup kalkışımı bilirsin, Niyetimi uzaktan anlarsın.
Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
Gittiğim yolu, yattığım yeri inceden inceye elersin, Bütün yaptıklarımdan haberin var.
Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
Daha sözü ağzıma almadan, Söyleyeceğim her şeyi bilirsin, ya RAB.
Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.
Beni çepeçevre kuşattın, Elini üzerime koydun.
O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.
Kaldıramam böylesi bir bilgiyi, Başa çıkamam, erişemem.
Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
Nereye gidebilirim senin Ruhun’dan, Nereye kaçabilirim huzurundan?
Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
Göklere çıksam, oradasın, Ölüler diyarına yatak sersem, yine oradasın.
Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
Seherin kanatlarını alıp uçsam, Denizin ötesine konsam,
şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
Orada bile elin yol gösterir bana, Sağ elin tutar beni.
Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``
Desem ki, “Karanlık beni kaplasın, Çevremdeki aydınlık geceye dönsün.”
Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.
Karanlık bile karanlık sayılmaz senin için, Gece, gündüz gibi ışıldar, Karanlıkla aydınlık birdir senin için.
Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:
İç varlığımı sen yarattın, Annemin rahminde beni sen ördün.
Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
Sana övgüler sunarım, Çünkü müthiş ve harika yaratılmışım. Ne harika işlerin var! Bunu çok iyi bilirim.
Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
Gizli yerde yaratıldığımda, Yerin derinliklerinde örüldüğümde, Bedenim senden gizli değildi.
Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
Henüz döl yatağındayken gözlerin gördü beni; Bana ayrılan günlerin hiçbiri gelmeden, Hepsi senin kitabına yazılmıştı.
Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
Hakkımdaki düşüncelerin ne değerli, ey Tanrı, Sayıları ne çok!
Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
Kum tanelerinden fazladır saymaya kalksam. Uyanıyorum, hâlâ seninleyim.
O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
Ey Tanrı, keşke kötüleri öldürsen! Ey eli kanlı insanlar, uzaklaşın benden!
Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
Çünkü senin için kötü konuşuyorlar, Adını kötüye kullanıyor düşmanların.
Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
Ya RAB, nasıl tiksinmem senden tiksinenlerden? Nasıl iğrenmem sana başkaldıranlardan?
Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
Onlardan tümüyle nefret ediyor, Onları düşman sayıyorum.
Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
Ey Tanrı, yokla beni, tanı yüreğimi, Sına beni, öğren kaygılarımı.
Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!
Bak, seni gücendiren bir yönüm var mı, Öncülük et bana sonsuz yaşam yolunda!