Psalms 12

(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor.

Kurtar beni, ya RAB, sadık kulun kalmadı, Güvenilir insanlar yok oldu.

Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.

Herkes birbirine yalan söylüyor, Dalkavukluk, ikiyüzlülük ediyor.

Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie,

Sustursun RAB dalkavukların ağzını, Büyüklenen dilleri.

pe cei ce zic: ,,Sîntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sînt cu noi: cine ar putea să fie stăpîn peste noi?``

Onlar ki, “Dilimizle kazanırız, Dudaklarımız emrimizde, Kim bize efendilik edebilir?” derler.

,,Pentrucă cei nenorociţi sînt asupriţi şi pentrucă săracii gem, acum``, zice Domnul, ,,Mă scol, şi aduc mîntuire celor obijduiţi.``

“Şimdi kalkacağım” diyor RAB, “Çünkü mazlumlar eziliyor, Yoksullar inliyor, Özledikleri kurtuluşu vereceğim onlara.”

Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pămînt, şi curăţit de şapte ori. -

RAB’bin sözleri pak sözlerdir; Toprak ocakta eritilmiş, Yedi kez arıtılmış gümüşe benzer.

Tu, Doamne, îi vei păzi, şi -i vei apăra de neamul acesta pe vecie.

Sen onları koru, ya RAB, Bu kötü kuşaktan hep uzak tut!

Pretutindeni mişună cei răi, cînd domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.

İnsanlar arasında alçaklık rağbet görünce, Kötüler her yanda dolaşır oldu.