Psalms 109

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
Ey övgüler sunduğum Tanrı, Sessiz kalma!
Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
Çünkü kötüler, yalancılar Bana karşı ağzını açtı, Karalıyorlar beni.
mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.
Nefret dolu sözlerle beni kuşatıp Yok yere bana savaş açtılar.
Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.
Sevgime karşılık bana düşman oldular, Bense dua etmekteyim.
Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.
İyiliğime kötülük, Sevgime nefretle karşılık verdiler.
Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!
Kötü bir adam koy düşmanın başına, Sağında onu suçlayan biri dursun!
Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
Yargılanınca suçlu çıksın, Duası bile günah sayılsın!
Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul!
[] Ömrü kısa olsun, Görevini bir başkası üstlensin!
Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!
Çocukları öksüz, Karısı dul kalsın!
Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!
Çocukları avare gezip dilensin, Yıkık evlerinden uzakta yiyecek arasın!
Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui!
Bütün malları tefecinin ağına düşsün, Emeğini yabancılar yağmalasın!
Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui!
Kimse ona sevgi göstermesin, Öksüzlerine acıyan olmasın!
Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!
Soyu kurusun, Bir kuşak sonra adı silinsin!
Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
Atalarının suçları RAB’bin önünde anılsın, Annesinin günahı silinmesin!
Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,
Günahları hep RAB’bin önünde dursun, RAB anılarını yok etsin yeryüzünden!
pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!
Çünkü düşmanım sevgi göstermeyi düşünmedi, Ölesiye baskı yaptı mazluma, yoksula, Yüreği kırık insana.
Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!
Sevdiği lanet başına gelsin! Madem kutsamaktan hoşlanmıyor, Uzak olsun ondan kutsamak!
Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
Laneti bir giysi gibi giydi, Su gibi içine, yağ gibi kemiklerine işlesin lanet!
Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
Bir giysi gibi onu örtünsün, Bir kuşak gibi hep onu sarsın!
Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
Düşmanlarıma, beni kötüleyenlere, RAB böyle karşılık versin!
Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
Ama sen, ey Egemen RAB, Adın uğruna bana ilgi göster; Kurtar beni, iyiliğin, sevgin uğruna!
Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.
Çünkü düşkün ve yoksulum, Yüreğim yaralı içimde.
Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă.
Batan güneş gibi geçip gidiyorum, Çekirge gibi silkilip atılıyorum.
Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune.
Dizlerim titriyor oruç tutmaktan; Bir deri bir kemiğe döndüm.
Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.
[] Düşmanlarıma yüzkarası oldum; Beni görünce kafalarını sallıyorlar!
Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
Yardım et bana, ya RAB Tanrım; Kurtar beni sevgin uğruna!
Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
Bilsinler bu işte senin elin olduğunu, Bunu senin yaptığını, ya RAB!
Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
Varsın lanet etsin onlar, sen kutsa beni, Bana saldıranlar utanacak, Ben kulunsa sevineceğim.
Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!
Rezilliğe bürünsün beni suçlayanlar, Kaftan giyer gibi utançlarıyla örtünsünler!
Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
RAB’be çok şükredeceğim, Kalabalığın arasında O’na övgüler dizeceğim;
căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc.
Çünkü O yoksulun sağında durur, Onu yargılayanlardan kurtarmak için.