Psalms 104

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

RAB’be övgüler sun, ey gönlüm! Ya RAB Tanrım, ne ulusun! Görkem ve yücelik kuşanmışsın,

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Bir kaftana bürünür gibi ışığa bürünmüşsün. Gökleri bir çadır gibi geren,

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

Evini yukarıdaki sular üzerine kuran, Bulutları kendine savaş arabası yapan, Rüzgarın kanatları üzerinde gezen,

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

[] Rüzgarları kendine haberci, Yıldırımları hizmetkâr eden sensin.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Yeryüzünü temeller üzerine kurdun, Asla sarsılmasın diye.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Engini ona bir giysi gibi giydirdin, Sular dağların üzerinde durdu.

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

Sen kükreyince sular kaçtı, Göğü gürletince hemen çekildi.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Dağları aşıp derelere aktı, Onlar için belirlediğin yerlere doğru.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Bir sınır koydun önlerine, Geçmesinler, gelip yeryüzünü bir daha kaplamasınlar diye.

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Vadilerde fışkırttığın pınarlar, Dağların arasından akar.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Bütün kır hayvanlarını suvarır, Yaban eşeklerinin susuzluğunu giderirler.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Kuşlar yanlarında yuva kurar, Dalların arasında ötüşürler.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Gökteki evinden dağları sularsın, Yeryüzü işlerinin meyvesine doyar.

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

Hayvanlar için ot, İnsanların yararı için bitkiler yetiştirirsin; İnsanlar ekmeğini topraktan çıkarsın diye,

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

Yüreklerini sevindiren şarabı, Yüzlerini güldüren zeytinyağını, Güçlerini artıran ekmeği hep sen verirsin.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

RAB’bin ağaçları, Kendi diktiği Lübnan sedirleri suya doyar.

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

Kuşlar orada yuva yapar, Leyleğin evi ise çamlardadır.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Yüksek dağlar dağ keçilerinin uğrağı, Kayalar kaya tavşanlarının sığınağıdır.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Mevsimleri göstersin diye ayı, Batacağı zamanı bilen güneşi yarattın.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Karartırsın ortalığı, gece olur, Başlar kıpırdamaya orman hayvanları.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Genç aslan av peşinde kükrer, Tanrı’dan yiyecek ister.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Güneş doğunca İnlerine çekilir, yatarlar.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

İnsan işine gider, Akşama dek çalışmak için.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Ya RAB, ne çok eserin var! Hepsini bilgece yaptın; Yeryüzü yarattıklarınla dolu.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

İşte uçsuz bucaksız denizler, İçinde kaynaşan sayısız canlılar, Büyük küçük yaratıklar.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Orada gemiler dolaşır, İçinde oynaşsın diye yarattığın Livyatan da orada.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Hepsi seni bekliyor, Yiyeceklerini zamanında veresin diye.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Sen verince onlar toplar, Sen elini açınca onlar iyiliğe doyar.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Yüzünü gizleyince dehşete kapılırlar, Soluklarını kesince ölüp toprak olurlar.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Ruhun’u gönderince var olurlar, Yeryüzüne yeni yaşam verirsin.

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

RAB’bin görkemi sonsuza dek sürsün! Sevinsin RAB yaptıklarıyla!

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

O bakınca yeryüzü titrer, O dokununca dağlar tüter.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Ömrümce RAB’be ezgiler söyleyecek, Var oldukça Tanrım’ı ilahilerle öveceğim.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Düşüncem O’na hoş görünsün, Sevincim RAB olsun!

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Tükensin dünyadaki günahlılar, Yok olsun artık kötüler! RAB’be övgüler sun, ey gönlüm! RAB’be övgüler sunun!