Proverbs 5

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

Oğlum, bilgeliğime dikkat et, Akıllıca sözlerime kulak ver.

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

Böylelikle her zaman sağgörülü olur, Dudaklarınla bilgiyi korursun.

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

Zina eden kadının bal damlar dudaklarından, Ağzı daha yumuşaktır zeytinyağından.

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

Ama sonu pelinotu kadar acı, İki ağızlı kılıç kadar keskindir.

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Ayakları ölüme gider, Adımları ölüler diyarına ulaşır.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

Yaşama giden yolu hiç düşünmez, Yolları dolaşıktır, ama farkında değil.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

Oğlum, şimdi beni dinle, Ağzımdan çıkan sözlerden ayrılma.

depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

Öyle kadınlardan uzak dur, Yaklaşma evinin kapısına.

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

Yoksa onurunu başkalarına, Yıllarını bir gaddara kaptırırsın.

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

Varını yoğunu yer bitirir yabancılar, Emeğin başka birinin evini bayındır kılar.

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

Ah çekip inlersin ömrünün son günlerinde, Etin, bedenin tükendiğinde.

şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

“Eğitilmekten neden bu kadar nefret ettim, Yüreğim uyarıları neden önemsemedi?” dersin.

Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

“Öğretmenlerimin sözünü dinlemedim, Beni eğitenlere kulak vermedim.

Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

Halkın ve topluluğun arasında Tam bir yıkımın eşiğine gelmişim.”

Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Suyu kendi sarnıcından, Kendi kuyunun kaynağından iç.

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Pınarların sokakları, Akarsuların meydanları mı sulamalı?

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Yalnız senin olsun onlar, Paylaşma yabancılarla.

Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Çeşmen bereketli olsun Ve gençken evlendiğin karınla mutlu ol.

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Sevimli bir geyik, zarif bir ceylan gibi, Hep seni doyursun memeleri. Aşkıyla sürekli coş.

Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

Oğlum, neden ahlaksız bir kadınla coşasın, Neden başka birinin karısını koynuna alasın?

Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

RAB insanın tuttuğu yolu gözler, Attığı her adımı denetler.

Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

Kötü kişiyi kendi suçları ele verecek, Günahının kemendi kıskıvrak bağlayacak onu.

El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

Aşırı ahmaklığı onu yoldan çıkaracak, Terbiyeyi umursamadığı için ölecek.