Lamentations 3

Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.

RAB’bin gazap değneği altında acı çeken adam benim.

El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

Beni güttü, Işıkta değil karanlıkta yürüttü.

Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.

Evet, dönüp dönüp bütün gün bana elini kaldırıyor.

Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.

Etimi, derimi yıprattı, kemiklerimi kırdı.

A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.

Beni kuşattı, Acı ve zahmetle sardı çevremi.

Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

Çoktan ölmüş ölüler gibi Beni karanlıkta yaşattı.

M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.

Çevreme duvar çekti, dışarı çıkamıyorum, Zincirimi ağırlaştırdı.

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

Feryat edip yardım isteyince de Duama set çekiyor.

Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.

Yontma taşlarla yollarımı kesti, Dolaştırdı yollarımı.

Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.

Benim için O pusuya yatmış bir ayı, Gizlenmiş bir aslandır.

Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.

Yollarımı saptırdı, paraladı, Mahvetti beni.

Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.

Yayını gerdi, okunu savurmak için Beni nişangah olarak dikti.

În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.

Oklarını böbreklerime sapladı.

Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.

Halkımın önünde gülünç düştüm, Gün boyu alay konusu oldum türkülerine.

M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.

Beni acıya doyurdu, Bana doyasıya pelinsuyu içirdi.

Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.

Dişlerimi çakıl taşlarıyla kırdı, Kül içinde diz çöktürdü bana.

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

Esenlik yüzü görmedi canım, Mutluluğu unuttum.

Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``

Bu yüzden diyorum ki, “Dermanım tükendi, RAB’den umudum kesildi.”

,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``

Acımı, başıboşluğumu, Pelinotuyla ödü anımsa!

Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.

Hâlâ onları düşünmekte Ve sıkılmaktayım.

Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Ama şunu anımsadıkça umutlanıyorum:

Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,

RAB’bin sevgisi hiç tükenmez, Merhameti asla son bulmaz;

ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!

Her sabah tazelenir onlar, Sadakatin büyüktür.

,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

“Benim payıma düşen RAB’dir” diyor canım, “Bu yüzden O’na umut bağlıyorum.”

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.

RAB kendisini bekleyenler, O’nu arayan canlar için iyidir.

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

RAB’bin kurtarışını sessizce beklemek iyidir.

Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.

İnsan için boyunduruğu gençken taşımak iyidir.

Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;

RAB insana boyunduruk takınca, İnsan tek başına oturup susmalı;

să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;

Umudunu kesmeden yere kapanmalı,

să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.

Kendisine vurana yanağını dönüp Utanca doymalı;

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Çünkü Rab kimseyi sonsuza dek geri çevirmez.

Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:

Dert verse de, Büyük sevgisinden ötürü yine merhamet eder;

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

Çünkü isteyerek acı çektirmez, İnsanları üzmez.

Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

Ülkedeki bütün tutsakları ayak altında ezmeyi,

cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

Yüceler Yücesi’nin huzurunda insan hakkını saptırmayı,

cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

Davasında insana haksızlık etmeyi Rab doğru bulmaz.

Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

Rab buyurmadıkça kim bir şey söyler de yerine gelir?

Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

İyilikler gibi felaketler de Yüceler Yücesi’nin ağzından çıkmıyor mu?

De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!

İnsan, yaşayan insan Niçin günahlarının cezasından yakınır?

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

Davranışlarımızı sınayıp gözden geçirelim, Yine RAB’be dönelim.

Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:

Ellerimizin yanısıra yüreklerimizi de göklerdeki Tanrı’ya açalım:

,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``

“Biz karşı çıkıp başkaldırdık, Sen bağışlamadın.

În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

Öfkeyle örtünüp bizi kovaladın, Acımadan öldürdün.

Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

Dualar sana erişmesin diye Bulutları örtündün.

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

Uluslar arasında bizi pisliğe, süprüntüye çevirdin.

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.

Düşmanlarımızın hepsi bizimle alay etti.

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

Dehşet ve çukur, kırgın ve yıkım çıktı önümüze.”

Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Kırılan halkım yüzünden Gözlerimden sel gibi yaşlar akıyor.

Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,

Durup dinmeden yaş boşanıyor gözümden,

pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.

RAB göklerden bakıp görünceye dek.

Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.

Kentimdeki kızların halini gördükçe Yüreğim sızlıyor.

Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.

Boş yere bana düşman olanlar bir kuş gibi avladılar beni.

Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.

Beni sarnıca atıp öldürmek istediler, Üzerime taş attılar.

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``

Sular başımdan aştı, “Tükendim” dedim.

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

Sarnıcın dibinden seni adınla çağırdım, ya RAB;

Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``

Sesimi, “Ahıma, çağrıma kulağını kapama!” dediğimi duydun.

În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``

Seni çağırınca yaklaşıp, “Korkma!” dedin.

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

Davamı sen savundun, ya Rab, Canımı kurtardın.

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

Bana yapılan haksızlığı gördün, ya RAB, Davamı sen gör.

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

Benden nasıl öç aldıklarını, Bana nasıl dolap çevirdiklerini gördün.

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

Aşağılamalarını, ya RAB, Çevirdikleri bütün dolapları, Bana saldıranların dediklerini, Gün boyu söylendiklerini duydun.

cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

Aşağılamalarını, ya RAB, Çevirdikleri bütün dolapları, Bana saldıranların dediklerini, Gün boyu söylendiklerini duydun.

Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.

Oturup kalkışlarına bak, Alay konusu oldum türkülerine.

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!

Yaptıklarının karşılığını ver, ya RAB.

Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

İnat etmelerini sağla, Lanetin üzerlerinden eksilmesin.

Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``

Göklerinin altından öfkeyle kovala, yok et onları, ya RAB.