Job 9

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Eyüp şöyle yanıtladı:

,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

“Biliyorum, gerçekten öyledir, Ama Tanrı’nın önünde insan nasıl haklı çıkabilir?

Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

Biri O’nunla tartışmak istese, Binde bir bile O’na yanıt veremez.

A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

O’nun bilgisi derin, gücü eşsizdir, Kim O’na direndi de ayakta kaldı?

El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.

O dağları yerinden oynatır da, Dağlar farkına varmaz, Öfkeyle altüst eder onları.

Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

Dünyayı yerinden oynatır, Direklerini titretir.

Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

Güneşe buyruk verir, doğmaz güneş, Yıldızları mühürler.

Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

O’dur tek başına gökleri geren, Denizin dalgaları üzerinde yürüyen.

El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

[] Büyük Ayı’yı, Oryon’u, Ülker’i, Güney takımyıldızlarını yaratan O’dur.

El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

Anlayamadığımız büyük işler, Sayısız şaşılası işler yapan O’dur.

Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.

İşte, yanımdan geçer, O’nu göremem, Geçip gider, farkına bile varmam.

Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``

Evet, O avını kaparsa, kim O’nu durdurabilir? Kim O’na, ‘Ne yapıyorsun’ diyebilir?

Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

Tanrı öfkesini dizginlemez, Rahav’ın yardımcıları bile O’nun ayağına kapanır.

Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

“Nerde kaldı ki, ben O’na yanıt vereyim, O’nunla tartışmak için söz bulayım?

Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

Haklı olsam da O’na yanıt veremez, Merhamet etmesi için yargıcıma yalvarırdım ancak.

Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

O’nu çağırsam, O da bana yanıt verseydi, Yine de inanmazdım sesime kulak verdiğine.

El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

O beni kasırgayla eziyor, Nedensiz yaralarımı çoğaltıyor.

care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

Soluk almama izin vermiyor, Ancak beni acıya doyuruyor.

Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

Sorun güç sorunuysa, O güçlüdür! Adalet sorunuysa, kim O’nu mahkemeye çağırabilir?

Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

Suçsuz olsam ağzım beni suçlar, Kusursuz olsam beni suçlu çıkarır.

Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

“Kusursuz olsam da kendime aldırdığım yok, Yaşamımı hor görüyorum.

Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

Hepsi bir, bu yüzden diyorum ki, ‘O suçluyu da suçsuzu da yok ediyor.’

Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

Kırbaç ansızın ölüm saçınca, O suçsuzların sıkıntısıyla eğlenir.

Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

Dünya kötülerin eline verilmiş, Yargıçların gözünü kapayan O’dur. O değilse, kimdir?

Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

“Günlerim koşucudan çabuk, İyilik görmeden geçmekte.

trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

Kamış sandal gibi kayıp gidiyor, Avının üstüne süzülen kartal gibi.

Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`

‘Acılarımı unutayım, Üzgün çehremi değiştirip gülümseyeyim’ desem,

sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

Bütün dertlerimden yılarım, Çünkü beni suçsuz saymayacağını biliyorum.

Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

Madem suçlanacağım, Neden boş yere uğraşayım?

Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,

Sabun otuyla yıkansam, Ellerimi kül suyuyla temizlesem,

Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

Beni yine pisliğe batırırsın, Giysilerim bile benden tiksinir.

Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

O benim gibi bir insan değil ki, O’na yanıt vereyim, Birlikte mahkemeye gideyim.

Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

Keşke aramızda bir hakem olsa da, Elini ikimizin üstüne koysa!

Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

Tanrı sopasını üzerimden kaldırsın, Dehşeti beni yıldırmasın.

Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.

O zaman konuşur, O’ndan korkmazdım, Ama bu durumda bir şey yapamam.