Job 41

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

“Livyatan’ı çengelle çekebilir misin, Dilini halatla bağlayabilir misin?

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

Burnuna sazdan ip takabilir misin, Kancayla çenesini delebilir misin?

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

Yalvarıp yakarır mı sana, Tatlı tatlı konuşur mu?

Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

Seninle antlaşma yapar mı, Onu ömür boyu köle edesin diye?

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

Kuşla oynar gibi onunla oynayabilir misin, Hizmetçilerin eğlensin diye ona tasma takabilir misin?

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

Balıkçılar onun üzerine pazarlık eder mi? Tüccarlar aralarında onu böler mi?

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

Derisini zıpkınlarla, Başını mızraklarla doldurabilir misin?

Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

Elini üzerine koy da, çıkacak çıngarı gör, Bir daha yapmayacaksın bunu.

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

Onu yakalamak için umutlanma, Görünüşü bile insanın ödünü patlatır.

Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

Onu uyandıracak kadar yürekli adam yoktur. Öyleyse benim karşımda kim durabilir?

Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

[] Kim benden hesap vermemi isteyebilir? Göklerin altında ne varsa bana aittir.

Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

“Onun kolları, bacakları, Zorlu gücü, güzel yapısı hakkında Konuşmadan edemeyeceğim.

Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

Onun giysisinin önünü kim açabilir? Kim onun iki katlı zırhını delebilir?

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

Ağzının kapılarını açmaya kim yeltenebilir, Dehşet verici dişleri karşısında?

Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

Sımsıkı kenetlenmiştir Sırtındaki sıra sıra pullar,

se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

Öyle yakındır ki birbirine Aralarından hava bile geçmez.

Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

Birbirlerine geçmişler, Yapışmış, ayrılmazlar.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

Aksırması ışık saçar, Gözleri şafak gibi parıldar.

Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

Ağzından alevler fışkırır, Kıvılcımlar saçılır.

Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

Kaynayan kazandan, Yanan sazdan çıkan duman gibi Burnundan duman tüter.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

Soluğu kömürleri tutuşturur, Alev çıkar ağzından.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

Boynu güçlüdür, Dehşet önü sıra gider.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

Etinin katmerleri birbirine yapışmış, Sertleşmiş üzerinde, kımıldamazlar.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

Göğsü taş gibi serttir, Değirmenin alt taşı gibi sert.

Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

Ayağa kalktı mı güçlüler dehşete düşer, Çıkardığı gürültüden ödleri patlar.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

Üzerine gidildi mi ne kılıç işler, Ne mızrak, ne cirit, ne de kargı.

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

Demir saman gibi gelir ona, Tunç çürük odun gibi.

Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

Oklar onu kaçırmaz, Anız gibi gelir ona sapan taşları.

Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

Anız sayılır onun için topuzlar, Vınlayan palaya güler.

Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

Keskin çömlek parçaları gibidir karnının altı, Düven gibi uzanır çamura.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

Derin suları kaynayan kazan gibi fokurdatır, Denizi merhem çömleği gibi karıştırır.

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

Ardında parlak bir iz bırakır, İnsan enginin saçları ağarmış sanır.

Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

Yeryüzünde bir eşi daha yoktur, Korkusuz bir yaratıktır.

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``

Kendini büyük gören her varlığı aşağılar, Gururlu her varlığın kralı odur.”