Job 16

Iov a luat cuvîntul şi a zis:
Eyüp şöyle yanıtladı:
,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.
“Buna benzer çok şey duydum, Oysa siz avutmuyor, sıkıntı veriyorsunuz.
Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?
Boş sözleriniz hiç sona ermeyecek mi? Nedir derdiniz, boyuna karşılık veriyorsunuz?
Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,
Yerimde siz olsaydınız, Ben de sizin gibi konuşabilirdim; Size karşı güzel sözler dizer, Başımı sallayabilirdim.
v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?
Ağzımdan çıkan sözlerle yüreklendirir, Dudaklarımdan dökülen avutucu sözlerle yatıştırırdım sizi.
Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?
“Konuşsam bile acım dinmez, Sussam ne değişir?
Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!
Ey Tanrı, beni tükettin, Bütün ev halkımı dağıttın.
M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.
Beni sıkıp buruşturdun, bana karşı tanık oldu bu; Zayıflığım kalkmış tanıklık ediyor bana karşı.
Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
Tanrı öfkeyle saldırıp parçalıyor beni, Dişlerini gıcırdatıyor bana, Düşmanım gözlerini üzerime dikiyor.
Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.
İnsanlar bana dudak büküyor, Aşağılayarak tokat atıyor, Birleşiyorlar bana karşı.
Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.
Tanrı haksızlara teslim ediyor beni, Kötülerin kucağına atıyor.
Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.
Ben rahat yaşıyordum, ama Tanrı paraladı beni, Boynumdan tutup yere çaldı. Beni hedef yaptı kendine.
Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,
Okçuları beni kuşatıyor, Acımadan böbreklerimi deşiyor, Ödümü yerlere döküyor.
mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
Bedenimde gedik üstüne gedik açıyor, Dev gibi üzerime saldırıyor.
Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.
“Giymek için çul diktim, Gururumu ayak altına aldım.
Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
Ağlamaktan yüzüm kızardı, Gözlerimin altı morardı.
Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
Yine de ellerim şiddetten uzak, Duam içtendir.
Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!
“Ey toprak, kanımı örtme, Feryadım asla dinmesin.
Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.
Daha şimdiden tanığım göklerde, Beni savunan yücelerdedir.
Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,
Dostlarım benimle eğleniyor, Gözlerim Tanrı’ya yaş döküyor;
să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
Tanrı kendisiyle insan arasında İnsanoğluyla komşusu arasında hak arasın diye.
Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.
“Çünkü birkaç yıl sonra, Dönüşü olmayan yolculuğa çıkacağım.