Job 3

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

Pagkatapos nito'y ibinuka ni Job ang kaniyang bibig at sinumpa ang kaniyang kaarawan.

A luat cuvîntul şi a zis:

At si Job ay sumagot, at nagsabi,

,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

Maparam nawa ang kaarawan ng kapanganakan sa akin, at ang gabi na nagsabi, may lalaking ipinaglihi.

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

Magdilim nawa ang kaarawang yaon; huwag nawang pansinin ng Dios mula sa itaas, ni silangan man ng liwanag.

S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

Ang dilim at ang salimuot na kadiliman ang siyang mangagari niyaon; pag-ulapan nawa yaon; Pangilabutin nawa yaon ng lahat na nagpapadilim sa araw.

Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

Suma gabing yaon nawa ang pagsasalimuot ng kadiliman: huwag nawang kagalakan sa mga araw ng sangtaon; huwag nawang mapasok sa bilang ng mga buwan.

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

Narito, mapagisa ang gabing yaon; huwag nawang datnan yaon ng masayang tinig.

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

Sumpain nawa yaong nanganunumpa sa araw, ng nangamimihasang gumalaw sa buwaya.

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

Mangagdilim nawa ang mga bituin ng pagtatakip-silim niyaon: maghintay nawa ng liwanag, nguni't huwag magkaroon: ni huwag mamalas ang mga bukang liwayway ng umaga:

Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

Sapagka't hindi tinakpan ang mga pinto ng bahay-bata ng aking ina, o ikinubli man ang kabagabagan sa aking mga mata.

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

Bakit hindi pa ako namatay mula sa bahay-bata? Bakit di pa napatid ang aking hininga nang ipanganak ako ng aking ina?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

Bakit tinanggap ako ng mga tuhod? O bakit ng mga suso, na aking sususuhin?

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

Sapagka't ngayon ay nahihiga sana ako at natatahimik; ako sana'y nakakatulog; na napapahinga ako:

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

Na kasama ng mga hari at ng mga kasangguni sa lupa, na nagsisigawa ng mga dakong ilang sa ganang kanila;

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

O ng mga pangulo na nangagkaroon ng ginto, na pumuno sa kanilang bahay ng pilak:

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

O gaya sana ng nalagas na nakatago, na hindi nabuhay; gaya sana ng sanggol na kailan man ay hindi nakakita ng liwanag.

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

Doo'y naglilikat ang masama sa pagbagabag; at doo'y nagpapahinga ang pagod.

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

Doo'y ang mga bihag ay nangagpapahingang magkakasama; hindi nila naririnig ang tinig ng nagpapaatag.

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

Ang mababa at ang mataas ay nangaroon; at ang alipin ay laya sa kaniyang panginoon.

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

Bakit binibigyan ng liwanag ang nasa karalitaan, at ng buhay ang kaluluwang nasa kahirapan;

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

Na naghihintay ng kamatayan, nguni't hindi dumarating; at hinahangad ng higit kaysa mga kayamanang nakatago;

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

Na nagagalak ng di kawasa, at nangasasayahan, pagka nasumpungan ang libingan?

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

Bakit binibigyan ng liwanag ang tao na kinalilingiran ng lakad, at ang kinulong ng Dios?

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

Sapagka't nagbubuntong hininga ako bago ako kumain, at ang aking mga angal ay bumubugsong parang tubig.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

Sapagka't ang bagay na aking kinatatakutan ay dumarating sa akin, at ang aking pinangingilabutan ay dumarating sa akin.

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``

Hindi ako tiwasay, ni ako man ay tahimik, ni ako man ay napapahinga; kundi kabagabagan ang dumarating.