Psalms 130

(O cîntare a treptelor.) Din fundul adîncului, Te chem, Doamne!
En vallfartssång.  Ur djupen ropar jag till dig, HERRE.
Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele!
 Herre, hör min röst,  låt dina öron akta på      mina böners ljud.
Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?
 Om du, HERRE, vill tillräkna missgärningar,      Herre, vem kan då bestå?
Dar la Tine este iertare, ca să fii temut.
 Dock, hos dig är ju förlåtelse,      på det att man må frukta dig.
Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte, şi aştept făgăduinţa Lui.
 Jag väntar efter HERREN,      min själ väntar,      och jag hoppas på hans ord.
Sufletul meu aşteaptă pe Domnul, mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa.
 Min själ väntar efter Herren      mer än väktarna efter morgonen,      ja, mer än väktarna efter morgonen.
Israele, pune-ţi nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea, şi la El este belşug de răscumpărare!
 Hoppas på HERREN, Israel;      ty hos HERREN är nåd,  och mycken förlossning är hos honom.
El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.
 Och han skall förlossa Israel      från alla dess missgärningar.