Job 41

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

 Så oförvägen är ingen, att han törs reta denne.  Vem vågar då sätta sig upp mot mig själv?

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

 Vem har först givit mig något, som jag alltså bör betala igen?  Mitt är ju allt vad som finnes under himmelen.

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

 Jag vill ej höra upp att tala om hans lemmar,  om huru väldig han är, och huru härligt han är danad.

Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

 Vem mäktar rycka av honom hans pansar?  Vem vågar sig in mellan hans käkars par?

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

 Hans gaps dörrar, vem vill öppna dem?  Runtom hans tänder bor ju förskräckelse.

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

 Stolta sitta på honom sköldarnas rader;  hopslutna äro de med fast försegling.

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

 Tätt fogar sig den ena intill den andra,  icke en vindfläkt tränger in mellan dem.

Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

 Var och en håller ihop med den nästa,  de gripa in i varandra och skiljas ej åt.

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

 När han fnyser, strålar det av ljus;  hans blickar äro såsom morgonrodnadens ögonbryn.

Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

 Bloss fara ut ur hans gap,  eldgnistor springa fram därur.

Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

 Från hans näsborrar utgår rök  såsom ur en sjudande panna på bränslet.

Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

 Hans andedräkt framgnistrar eldkol,  och lågor bryta fram ur hans gap.

Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

 På hans hals har kraften sin boning,  och framför honom stapplar försagdhet.

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

 Själva det veka på hans buk är ett stadigt fogverk,  det sitter orubbligt, såsom gjutet på honom.

Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

 Hans hjärta är fast såsom sten,  fast såsom bottenstenen i kvarnen.

se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

 När han reser sig, bäva hjältar,  av ångest mista de all sans.

Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

 Angripes han med ett svärd, så håller det ej stånd,  ej heller spjut eller pil eller pansar.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

 Han aktar järn såsom halm  och koppar såsom murket trä.

Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

 Bågskott skrämma honom ej bort,  slungstenar förvandlas för honom till strå;

Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

 ja, stridsklubbor aktar han såsom strå,  han ler åt rasslet av lansar.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

 På sin buk bär han skarpa eggar,  spår såsom av en tröskvagn ristar han i dyn.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

 Han gör djupet sjudande som en gryta,  likt en salvokokares kittel förvandlar han vattnet.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

 Bakom honom strålar vägen av ljus,  djupet synes bära silverhår.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

 Ja, på jorden finnes intet som är honom likt,  otillgänglig för fruktan skapades han.

Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

 På allt vad högt är ser han med förakt,  konung är han över alla stolta vilddjur.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``