Psalms 90

(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

Oración de Moisés varón de Dios. SEÑOR, tú nos has sido refugio En generación y en generación.

Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

Antes que naciesen los montes Y formases la tierra y el mundo, Y desde el siglo y hasta el siglo, tú eres Dios.

Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici: ,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

Vuelves al hombre hasta ser quebrantado, Y dices: Convertíos, hijos de los hombres.

Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

Porque mil años delante de tus ojos, Son como el día de ayer, que pasó, Y como una de las vigilias de la noche.

Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

Háceslos pasar como avenida de aguas; son como sueño; Como la hierba que crece en la mañana:

înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

En la mañana florece y crece; Á la tarde es cortada, y se seca.

Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

Porque con tu furor somos consumidos, Y con tu ira somos conturbados.

Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

Pusiste nuestras maldades delante de ti, Nuestros yerros á la luz de tu rostro.

Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

Porque todos nuestros días declinan á causa de tu ira; Acabamos nuestros años como un pensamiento.

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

Los días de nuestra edad son setenta años; Que si en los más robustos son ochenta años, Con todo su fortaleza es molestia y trabajo; Porque es cortado presto, y volamos.

Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

¿Quién conoce la fortaleza de tu ira, Y tu indignación según que debes ser temido?

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

Enséñanos de tal modo á contar nuestros días, Que traigamos al corazón sabiduría.

Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

Vuélvete, oh JEHOVÁ: ¿hasta cuándo? Y aplácate para con tus siervos.

Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

Sácianos presto de tu misericordia: Y cantaremos y nos alegraremos todos nuestros días.

Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

Alégranos conforme á los días que nos afligiste, Y los años que vimos mal.

Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

Aparezca en tus siervos tu obra, Y tu gloria sobre sus hijos.

Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!

Y sea la luz de JEHOVÁ nuestro Dios sobre nosotros: Y ordena en nosotros la obra de nuestras manos, La obra de nuestras manos confirma.