Psalms 73

(Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.

Salmo de Asaph. CIERTAMENTE bueno es Dios á Israel, Á los limpios de corazón.

Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!

Mas yo, casi se deslizaron mis pies; Por poco resbalaron mis pasos.

Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.

Porque tuve envidia de los insensatos, Viendo la prosperidad de los impíos.

Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.

Porque no hay ataduras para su muerte; Antes su fortaleza está entera.

N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.

No están ellos en el trabajo humano; Ni son azotados con los otros hombres.

Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.

Por tanto soberbia los corona: Cúbrense de vestido de violencia.

Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.

Sus ojos están salidos de gruesos: Logran con creces los antojos del corazón.

Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,

Soltáronse, y hablan con maldad de hacer violencia; Hablan con altanería.

îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.

Ponen en el cielo su boca, Y su lengua pasea la tierra.

Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,

Por eso su pueblo vuelve aquí, Y aguas de lleno le son exprimidas.

şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``

Y dicen: ¿Cómo sabe Dios? ¿Y hay conocimiento en lo alto?

Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.

He aquí estos impíos, Sin ser turbados del mundo, alcanzaron riquezas.

Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:

Verdaderamente en vano he limpiado mi corazón, Y lavado mis manos en inocencia;

căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.

Pues he sido azotado todo el día, Y empezaba mi castigo por las mañanas.

Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.

Si dijera yo, Discurriré de esa suerte; He aquí habría negado la nación de tus hijos:

M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,

Pensaré pues para saber esto: Es á mis ojos duro trabajo,

pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.

Hasta que venido al santuario de Dios, Entenderé la postrimería de ellos.

Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.

Ciertamente los has puesto en deslizaderos; En asolamientos los harás caer.

Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.

¡Cómo han sido asolados! ¡cuán en un punto! Acabáronse, fenecieron con turbaciones.

Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!

Como sueño del que despierta, Así, Señor, cuando despertares, menospreciarás sus apariencias.

Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,

Desazonóse á la verdad mi corazón, Y en mis riñones sentía punzadas.

eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.

Mas yo era ignorante, y no entendía: Era como una bestia acerca de ti.

Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;

Con todo, yo siempre estuve contigo: Trabaste de mi mano derecha.

mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

Hasme guiado según tu consejo, Y después me recibirás en gloria.

Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.

¿Á quién tengo yo en los cielos? Y fuera de ti nada deseo en la tierra.

Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.

Mi carne y mi corazón desfallecen: Mas la roca de mi corazón y mi porción es Dios para siempre.

Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.

Porque he aquí, los que se alejan de ti perecerán: Tú cortarás á todo aquel que fornicando, de ti se aparta.

Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.

Y en cuanto á mí, el acercarme á Dios es el bien: He puesto en el Señor JEHOVÁ mi esperanza, Para contar todas tus obras.