Psalms 36

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: ,,Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.``

Al Músico principal: Salmo de David, siervo del Señor. LA iniquidad del impío me dice al corazón: No hay temor de Dios delante de sus ojos.

Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvîrşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.

Lisonjéase, por tanto, en sus propios ojos, Hasta que su iniquidad sea hallada aborrecible.

Cuvintele gurii lui sînt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.

Las palabras de su boca son iniquidad y fraude; No quiso entender para bien hacer.

În aşternutul lui se gîndeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.

Iniquidad piensa sobre su cama; Está en camino no bueno, El mal no aborrece.

Bunătatea Ta, Doamne, ajunge pînă la ceruri, şi credincioşia Ta pînă la nori.

JEHOVÁ, hasta los cielos es tu misericordia; Tu verdad hasta las nubes.

Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sînt ca Adîncul cel mare. Doamne, Tu sprijineşti pe oameni şi pe dobitoace!

Tu justicia como los montes de Dios, Tus juicios abismo grande: Oh JEHOVÁ, al hombre y al animal conservas.

Cît de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

¡Cuán ilustre, oh Dios, es tu misericordia! Por eso los hijos de los hombres se amparan bajo la sombra de tus alas.

Se satură de belşugul Casei Tale, şi -i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale.

Embriagarse han de la grosura de tu casa; Y tú los abrevarás del torrente de tus delicias.

Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.

Porque contigo está el manantial de la vida: En tu luz veremos la luz.

Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste ceice Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!

Extiende tu misericordia á los que te conocen, Y tu justicia á los rectos de corazón.

Să nu m'ajungă piciorul celui mîndru, şi să nu mă pună pe fugă mîna celor răi.

No venga contra mí pie de soberbia; Y mano de impíos no me mueva.

Ceice fac fărădelegea au şi început să cadă; sînt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.

Allí cayeron los obradores de iniquidad; Fueron rempujados, y no pudieron levantarse.