Psalms 17

(O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

Oración de David. OYE, oh JEHOVÁ, justicia; está atento á mi clamor; Escucha mi oración hecha sin labios de engaño.

Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!

De delante de tu rostro salga mi juicio; Vean tus ojos la rectitud.

Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.

Tú has probado mi corazón, hasme visitado de noche; Me has apurado, y nada inicuo hallaste: Heme propuesto que mi boca no ha de propasarse.

Cît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;

Para las obras humanas, por la palabra de tus labios Yo me he guardado de las vías del destructor.

paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.

Sustenta mis pasos en tus caminos, Porque mis pies no resbalen.

Strig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvîntul meu!

Yo te he invocado, por cuanto tú me oirás, oh Dios: Inclina á mí tu oído, escucha mi palabra.

Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi -i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!

Muestra tus estupendas misericordias, tú que salvas á los que en ti confían. De los que se levantan contra tu diestra.

Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,

Guárdame como lo negro de la niñeta del ojo, Escóndeme con la sombra de tus alas,

de cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.

De delante de los malos que me oprimen, De mis enemigos que me cercan por la vida.

Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.

Cerrados están con su grosura; Con su boca hablan soberbiamente.

Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt.

Nuestros pasos nos han cercado ahora: Puestos tienen sus ojos para echar nos por tierra.

Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.

Parecen al león que desea hacer presa, Y al leoncillo que está escondido.

Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară -l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!

Levántate, oh JEHOVÁ; Prevén su encuentro, póstrale: Libra mi alma del malo con tu espada;

Scapă-mă de oameni, cu mîna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pîntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sînt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.

De los hombres con tu mano, oh JEHOVÁ, De los hombres de mundo, cuya parte es en esta vida, Y cuyo vientre hinches de tu tesoro: Hartan sus hijos, Y dejan el resto á sus chiquitos.

Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

Yo en justicia veré tu rostro: Seré saciado cuando despertare á tu semejanza.