Psalms 104

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

BENDICE, alma mía, á JEHOVÁ. JEHOVÁ, Dios mío, mucho te has engrandecido; Haste vestido de gloria y de magnificencia.

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

El que se cubre de luz como de vestidura, Que extiende los cielos como una cortina;

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

Que establece sus aposentos entre las aguas; El que pone las nubes por su carroza, El que anda sobre las alas del viento;

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

El que hace á sus ángeles espíritus, Sus ministros al fuego flameante.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Él fundó la tierra sobre sus basas; No será jamás removida.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Con el abismo, como con vestido, la cubriste; Sobre los montes estaban las aguas.

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

Á tu reprensión huyeron; Al sonido de tu trueno se apresuraron;

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Subieron los montes, descendieron los valles, Al lugar que tú les fundaste.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Pusísteles término, el cual no traspasarán; Ni volverán á cubrir la tierra.

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Tú eres el que envías las fuentes por los arroyos; Van entre los montes.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Abrevan á todas las bestias del campo: Quebrantan su sed los asnos montaraces.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Junto á aquellos habitarán las aves de los cielos; Entre las ramas dan voces.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

El que riega los montes desde sus aposentos: Del fruto de sus obras se sacia la tierra.

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

El que hace producir el heno para las bestias, Y la hierba para el servicio del hombre; Sacando el pan de la tierra.

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

Y el vino que alegra el corazón del hombre, Y el aceite que hace lucir el rostro, Y el pan que sustenta el corazón del hombre.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

Llénanse de jugo los árboles de JEHOVÁ, Los cedros del Líbano que él plantó.

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

Allí anidan las aves; En las hayas hace su casa la cigüeña.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Los montes altos para las cabras monteses; Las peñas, madrigueras para los conejos.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Hizo la luna para los tiempos: El sol conoce su ocaso.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Pone las tinieblas, y es la noche: En ella corretean todas las bestias de la selva.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Los leoncillos braman á la presa, Y para buscar de Dios su comida.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Sale el sol, recógense, Y échanse en sus cuevas.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Sale el hombre á su hacienda, Y á su labranza hasta la tarde.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

¡Cuán muchas son tus obras, oh JEHOVÁ! Hiciste todas ellas con sabiduría: La tierra está llena de tus beneficios.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Asimismo esta gran mar y ancha de términos: En ella pescados sin número, Animales pequeños y grandes.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Allí andan navíos; Allí este leviathán que hiciste para que jugase en ella.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Todos ellos esperan en ti, Para que les des su comida á su tiempo.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Les das, recogen; Abres tu mano, hártanse de bien.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Escondes tu rostro, túrbanse: Les quitas el espíritu, dejan de ser, Y tórnanse en su polvo.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Envías tu espíritu, críanse: Y renuevas la haz de la tierra.

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Sea la gloria de JEHOVÁ para siempre; Alégrese JEHOVÁ en sus obras;

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

El cual mira á la tierra, y ella tiembla; Toca los montes, y humean.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Á JEHOVÁ cantaré en mi vida: Á mi Dios salmearé mientras viviere.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Serme ha suave hablar de él: Yo me alegraré en JEHOVÁ.

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Sean consumidos de la tierra los pecadores, Y los impíos dejen de ser. Bendice, alma mía, á JEHOVÁ. Aleluya.