Psalms 102

(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!
Oración del pobre, cuando estuviere angustiado, y delante de JEHOVÁ derramare su lamento. JEHOVÁ, oye mi oración, Y venga mi clamor á ti.
Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!
No escondas de mí tu rostro: en el día de mi angustia Inclina á mí tu oído; El día que te invocare, apresúrate á responderme.
Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
Porque mis días se han consumido como humo; Y mis huesos cual tizón están quemados.
Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.
Mi corazón fué herido, y secóse como la hierba; Por lo cual me olvidé de comer mi pan.
Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
Por la voz de mi gemido Mis huesos se han pegado á mi carne.
Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;
Soy semejante al pelícano del desierto; Soy como el búho de las soledades.
nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
Velo, y soy Como el pájaro solitario sobre el tejado.
În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.
Cada día me afrentan mis enemigos; Los que se enfurecen contra mí, hanse contra mí conjurado.
Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,
Por lo que como la ceniza á manera de pan, Y mi bebida mezclo con lloro,
din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.
Á causa de tu enojo y de tu ira; Pues me alzaste, y me has arrojado.
Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.
Mis días son como la sombra que se va; Y heme secado como la hierba.
Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.
Mas tú, JEHOVÁ, permanecerás para siempre, Y tu memoria para generación y generación.
Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.
Tú levantándote, tendrás misericordia de Sión; Porque el tiempo de tener misericordia de ella, porque el plazo es llegado.
Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.
Porque tus siervos aman sus piedras, Y del polvo de ella tienen compasión.
Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.
Entonces temerán las gentes el nombre de JEHOVÁ, Y todos los reyes de la tierra tu gloria;
Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.
Por cuanto JEHOVÁ habrá edificado á Sión, Y en su gloria será visto;
El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.
Habrá mirado á la oración de los solitarios, Y no habrá desechado el ruego de ellos.
Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!
Escribirse ha esto para la generación venidera: Y el pueblo que se criará, alabará á JAH.
Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,
Porque miró de lo alto de su santuario; JEHOVÁ miró de los cielos á la tierra,
ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;
Para oír el gemido de los presos, Para soltar á los sentenciados á muerte;
pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,
Porque cuenten en Sión el nombre de JEHOVÁ, Y su alabanza en Jerusalem,
cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.
Cuando los pueblos se congregaren en uno, Y los reinos, para servir á JEHOVÁ.
El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,
Él afligió mi fuerza en el camino; Acortó mis días.
Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``
Dije: Dios mío, no me cortes en el medio de mis días: Por generación de generaciones son tus años.
Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.
Tú fundaste la tierra antiguamente, Y los cielos son obra de tus manos.
Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.
Ellos perecerán, y tú permanecerás; Y todos ellos como un vestido se envejecerán; Como una ropa de vestir los mudarás, y serán mudados:
Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.
Mas tú eres el mismo, Y tus años no se acabarán.
Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.
Los hijos de tus siervos habitarán, Y su simiente será afirmada delante de ti.