Proverbs 8

Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?

¿NO clama la sabiduría, Y da su voz la inteligencia?

Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,

En los altos cabezos, junto al camino, Á las encrucijadas de las veredas se para;

şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:

En el lugar de las puertas, á la entrada de la ciudad, Á la entrada de las puertas da voces:

,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

Oh hombres, á vosotros clamo; Y mi voz es á los hijos de los hombres.

Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!

Entended, simples, discreción; Y vosotros, locos, entrad en cordura.

Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.

Oíd, porque hablaré cosas excelentes; Y abriré mis labios para cosas rectas.

Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!

Porque mi boca hablará verdad, Y la impiedad abominan mis labios.

Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.

En justicia son todas las razones de mi boca; No hay en ellas cosa perversa ni torcida.

Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.

Todas ellas son rectas al que entiende, Y razonables á los que han hallado sabiduría.

Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.

Recibid mi enseñanza, y no plata; Y ciencia antes que el oro escogido.

Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

Porque mejor es la sabiduría que las piedras preciosas; Y todas las cosas que se pueden desear, no son de comparar con ella.

Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.

Yo, la sabiduría, habito con la discreción, Y hallo la ciencia de los consejos.

Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.

El temor de JEHOVÁ es aborrecer el mal; La soberbia y la arrogancia, y el mal camino Y la boca perversa, aborrezco.

Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.

Conmigo está el consejo y el ser; Yo soy la inteligencia; mía es la fortaleza.

Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.

Por mí reinan los reyes, Y los príncipes determinan justicia.

Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.

Por mí dominan los príncipes, Y todos los gobernadores juzgan la tierra.

Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.

Yo amo á los que me aman; Y me hallan los que madrugando me buscan.

Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.

Las riquezas y la honra están conmigo; Sólidas riquezas, y justicia.

Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.

Mejor es mi fruto que el oro, y que el oro refinado; Y mi rédito mejor que la plata escogida.

Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

Por vereda de justicia guiaré, Por en medio de sendas de juicio;

ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.

Para hacer heredar á mis amigos el ser, Y que yo hincha sus tesoros.

Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

JEHOVÁ me poseía en el principio de su camino, Ya de antiguo, antes de sus obras.

Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.

Eternalmente tuve el principado, desde el principio, Antes de la tierra.

Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

Antes de los abismos fuí engendrada; Antes que fuesen las fuentes de las muchas aguas.

am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,

Antes que los montes fuesen fundados, Antes de los collados, era yo engendrada:

cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.

No había aún hecho la tierra, ni las campiñas, Ni el principio del polvo del mundo.

Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,

Cuando formaba los cielos, allí estaba yo; Cuando señalaba por compás la sobrefaz del abismo;

cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,

Cuando afirmaba los cielos arriba, Cuando afirmaba las fuentes del abismo;

cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,

Cuando ponía á la mar su estatuto, Y á las aguas, que no pasasen su mandamiento; Cuando establecía los fundamentos de la tierra;

eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,

Con él estaba yo ordenándolo todo; Y fuí su delicia todos los días, Teniendo solaz delante de él en todo tiempo.

jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.

Huélgome en la parte habitable de su tierra; Y mis delicias son con los hijos de los hombres.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!

Ahora pues, hijos, oídme: Y bienaventurados los que guardaren mis caminos.

Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.

Atended el consejo, y sed sabios, Y no lo menospreciéis.

Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.

Bienaventurado el hombre que me oye, Velando á mis puertas cada día, Guardando los umbrales de mis entradas.

Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.

Porque el que me hallare, hallará la vida, Y alcanzará el favor de JEHOVÁ.

Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.

Mas el que peca contra mí, defrauda su alma: Todos los que me aborrecen, aman la muerte.