Proverbs 17

Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! -

MEJOR es un bocado seco, y en paz, Que la casa de contienda llena de víctimas.

Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

El siervo prudente se enseñoreará del hijo que deshonra, Y entre los hermanos partirá la herencia.

Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. -

El crisol para la plata, y la hornaza para el oro: Mas JEHOVÁ prueba los corazones.

Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. -

El malo está atento al labio inicuo; Y el mentiroso escucha á la lengua detractora.

Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l -a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. -

El que escarnece al pobre, afrenta á su Hacedor: Y el que se alegra en la calamidad, no quedará sin castigo.

Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor, şi părinţii sînt slava copiilor lor. -

Corona de los viejos son los hijos de los hijos; Y la honra de los hijos, sus padres.

Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! -

No conviene al necio la altilocuencia: ¡Cuánto menos al príncipe el labio mentiroso!

Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc. -

Piedra preciosa es el cohecho en ojos de sus dueños: Á donde quiera que se vuelve, da prosperidad.

Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. -

El que cubre la prevaricación, busca amistad: Mas el que reitera la palabra, aparta al amigo.

O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun. -

Aprovecha la reprensión en el entendido, Más que si cien veces hiriese en el necio.

Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. -

El rebelde no busca sino mal; Y mensajero cruel será contra él enviado.

Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui. -

Mejor es se encuentre un hombre con una osa á la cual han robado sus cachorros, Que con un fatuo en su necedad.

Celui ce întoarce rău pentru bine, nu -i va părăsi răul casa. -

El que da mal por bien, No se apartará el mal de su casa.

Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. -

El que comienza la pendencia es como quien suelta las aguas: Deja pues la porfía, antes que se enmarañe.

Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. -

El que justifica al impío, y el que condena al justo, Ambos á dos son abominación á JEHOVÁ.

La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?... Dar n'are minte. -

¿De qué sirve el precio en la mano del necio para comprar sabiduría, No teniendo entendimiento?

Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate. -

En todo tiempo ama el amigo; Y el hermano para la angustia es nacido.

Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. -

El hombre falto de entendimiento toca la mano, Fiando á otro delante de su amigo.

Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. -

La prevaricación ama el que ama pleito; Y el que alza su portada, quebrantamiento busca.

Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. -

El perverso de corazón nunca hallará bien: Y el que revuelve con su lengua, caerá en mal.

Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. -

El que engendra al necio, para su tristeza lo engendra: Y el padre del fatuo no se alegrará.

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele. -

El corazón alegre produce buena disposición: Mas el espíritu triste seca los huesos.

Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. -

El impío toma dádiva del seno Para pervertir las sendas del derecho.

Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. -

En el rostro del entendido aparece la sabiduría: Mas los ojos del necio vagan hasta el cabo de la tierra.

Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l -a născut. -

El hijo necio es enojo á su padre, Y amargura á la que lo engendró.

Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. -

Ciertamente no es bueno condenar al justo, Ni herir á los príncipes que hacen lo recto.

Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. -

Detiene sus dichos el que tiene sabiduría: De prudente espíritu es el hombre entendido.

Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.

Aun el necio cuando calla, es contado por sabio: El que cierra sus labios es entendido.