Lamentations 5

,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

ACUÉRDATE, oh JEHOVÁ, de lo que nos ha sucedido: Ve y mira nuestro oprobio.

Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

Nuestra heredad se ha vuelto á extraños, Nuestras casas á forasteros.

Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.

Huérfanos somos sin padre, Nuestras madres como viudas.

Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

Nuestra agua bebemos por dinero; Nuestra leña por precio compramos.

Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.

Persecución padecemos sobre nuestra cerviz: Nos cansamos, y no hay para nosotros reposo.

Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

Al Egipcio y al Asirio dimos la mano, para saciarnos de pan.

Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.

Nuestros padres pecaron, y son muertos; Y nosotros llevamos sus castigos.

Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.

Siervos se enseñorearon de nosotros; No hubo quien de su mano nos librase.

Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

Con peligro de nuestras vidas traíamos nuestro pan Delante del cuchillo del desierto.

Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

Nuestra piel se ennegreció como un horno Á causa del ardor del hambre.

Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.

Violaron á las mujeres en Sión, Á las vírgenes en las ciudades de Judá.

Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste

Á los príncipes colgaron por su mano; No respetaron el rostro de los viejos.

Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.

Llevaron los mozos á moler, Y los muchachos desfallecieron en la leña.

Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.

Los ancianos cesaron de la puerta, Los mancebos de sus canciones.

S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

Cesó el gozo de nuestro corazón; Nuestro corro se tornó en luto.

A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

Cayó la corona de nuestra cabeza: ¡Ay ahora de nosotros! porque pecamos.

Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,

Por esto fué entristecido nuestro corazón, Por esto se entenebrecieron nuestro ojos:

este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

Por el monte de Sión que está asolado; Zorras andan en él.

Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!

Mas tú, JEHOVÁ, permanecerás para siempre: Tu trono de generación en generación.

Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

¿Por qué te olvidarás para siempre de nosotros, Y nos dejarás por largos días?

Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!

Vuélvenos, oh JEHOVÁ, á ti, y nos volveremos: Renueva nuestros días como al principio.

Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult

Porque repeliendo nos has desechado; Te has airado contra nosotros en gran manera.