Job 6

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Y RESPONDIÓ Job y dijo:

,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

¡Oh si pesasen al justo mi queja y mi tormento, Y se alzasen igualmente en balanza!

ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

Porque pesaría aquél más que la arena del mar: Y por tanto mis palabras son cortadas.

Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

Porque las saetas del Todopoderoso están en mí, Cuyo veneno bebe mi espíritu; Y terrores de Dios me combaten.

Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

¿Acaso gime el asno montés junto á la hierba? ¿Muge el buey junto á su pasto?

Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

¿Comeráse lo desabrido sin sal? ¿Ó habrá gusto en la clara del huevo?

Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

Las cosas que mi alma no quería tocar, Por los dolores son mi comida.

O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

¡Quién me diera que viniese mi petición, Y que Dios me otorgase lo que espero;

De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

Y que pluguiera á Dios quebrantarme; Que soltara su mano, y me deshiciera!

Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

Y sería aún mi consuelo, Si me asaltase con dolor sin dar más tregua, Que yo no he escondido las palabras del Santo.

La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

¿Cuál es mi fortaleza para esperar aún? ¿Y cuál mi fin para dilatar mi vida?

Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

¿Es mi fortaleza la de las piedras? ¿Ó mi carne, es de acero?

Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

¿No me ayudo cuanto puedo, Y el poder me falta del todo?

Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

El atribulado es consolado de su compañero: Mas hase abandonado el temor del Omnipotente.

Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

Mis hermanos han mentido cual arroyo: Pasáronse como corrientes impetuosas,

Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

Que están escondidas por la helada, Y encubiertas con nieve;

vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

Que al tiempo del calor son deshechas, Y en calentándose, desaparecen de su lugar;

Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

Apártanse de la senda de su rumbo, Van menguando y piérdense.

Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

Miraron los caminantes de Temán, Los caminantes de Saba esperaron en ellas:

Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

Mas fueron avergonzados por su esperanza; Porque vinieron hasta ellas, y halláronse confusos.

Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

Ahora ciertamente como ellas sois vosotros: Que habéis visto el tormento, y teméis.

V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

¿Os he dicho yo: Traedme, Y pagad por mí de vuestra hacienda;

scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

Y libradme de la mano del opresor, Y redimidme del poder de los violentos?

Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

Enseñadme, y yo callaré: Y hacedme entender en qué he errado.

O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

¡Cuán fuertes son las palabras de rectitud! Mas ¿qué reprende el que reprende de vosotros?

Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

¿Pensáis censurar palabras, Y los discursos de un desesperado, que son como el viento?

Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

También os arrojáis sobre el huérfano, Y hacéis hoyo delante de vuestro amigo.

Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

Ahora pues, si queréis, mirad en mí, Y ved si miento delante de vosotros.

Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

Tornad ahora, y no haya iniquidad; Volved aún á considerar mi justicia en esto.

Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?

¿Hay iniquidad en mi lengua? ¿No puede mi paladar discernir las cosas depravadas?