Job 41

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

¿SACARÁS tú al leviathán con el anzuelo, Ó con la cuerda que le echares en su lengua?

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

¿Pondrás tú garfio en sus narices, Y horadarás con espinas su quijada?

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

¿Multiplicará él ruegos para contigo? ¿Hablaráte él lisonjas?

Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

¿Hará concierto contigo Para que lo tomes por siervo perpetuo?

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

¿Jugarás tú con él como con pájaro, Ó lo atarás para tus niñas?

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

¿Harán de él banquete los compañeros? ¿Partiránlo entre los mercaderes?

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

¿Cortarás tú con cuchillo su cuero, Ó con asta de pescadores su cabeza?

Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

Pon tu mano sobre él; Te acordarás de la batalla, y nunca más tornarás.

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

He aquí que la esperanza acerca de él será burlada; Porque aun á su sola vista se desmayarán.

Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

Nadie hay tan osado que lo despierte: ¿Quién pues podrá estar delante de mí?

Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

¿Quién me ha anticipado, para que yo restituya? Todo lo que hay debajo del cielo es mío.

Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

Yo no callaré sus miembros, Ni lo de sus fuerzas y la gracia de su disposición.

Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

¿Quién descubrirá la delantera de su vestidura? ¿Quién se llegará á él con freno doble?

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

¿Quién abrirá las puertas de su rostro? Los órdenes de sus dientes espantan.

Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

La gloria de su vestido son escudos fuertes, Cerrados entre sí estrechamente.

se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

El uno se junta con el otro, Que viento no entra entre ellos.

Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

Pegado está el uno con el otro, Están trabados entre sí, que no se pueden apartar.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

Con sus estornudos encienden lumbre, Y sus ojos son como los párpados del alba.

Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

De su boca salen hachas de fuego, Centellas de fuego proceden.

Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

De sus narices sale humo, Como de una olla ó caldero que hierve.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

Su aliento enciende los carbones, Y de su boca sale llama.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

En su cerviz mora la fortaleza, Y espárcese el desaliento delante de él.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

Las partes momias de su carne están apretadas: Están en él firmes, y no se mueven.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

Su corazón es firme como una piedra, Y fuerte como la muela de abajo.

Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

De su grandeza tienen temor los fuertes, Y á causa de su desfallecimiento hacen por purificarse.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

Cuando alguno lo alcanzare, ni espada, Ni lanza, ni dardo, ni coselete durará.

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

El hierro estima por pajas, Y el acero por leño podrido.

Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

Saeta no le hace huir; Las piedras de honda se le tornan aristas.

Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

Tiene toda arma por hojarascas, Y del blandir de la pica se burla.

Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

Por debajo tiene agudas conchas; Imprime su agudez en el suelo.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

Hace hervir como una olla la profunda mar, Y tórnala como una olla de ungüento.

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

En pos de sí hace resplandecer la senda, Que parece que la mar es cana.

Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

No hay sobre la tierra su semejante, Hecho para nada temer.

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``

Menosprecia toda cosa alta: Es rey sobre todos los soberbios.