Psalms 137

Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.

Junto aos rios de Babilônia, ali nos assentamos e nos pusemos a chorar, recordando-nos de Sião.

În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.

Nos salgueiros que há no meio dela penduramos as nossas harpas,

Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -

pois ali aqueles que nos levaram cativos nos pediam canções; e os que nos atormentavam, que os alegrássemos, dizendo: Cantai-nos um dos cânticos de Sião.

Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?

Mas como entoaremos o cântico do Senhor em terra estrangeira?

Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

Se eu me esquecer de ti, ó Jerusalém, esqueça-se a minha destra da sua destreza.

Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

Apegue-se-me a língua ao céu da boca, se não me lembrar de ti, se eu não preferir Jerusalém à minha maior alegria.

Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``

Lembra-te, Senhor, contra os edomitas, do dia de Jerusalém, porque eles diziam: Arrasai-a, arrasai-a até os seus alicerces.

Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

Ah! Filha de Babilônia, devastadora; feliz aquele que te retribuir consoante nos fizeste a nós;

Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!

feliz aquele que pegar em teus pequeninos e der com eles nas pedra.