1. Home
  2. Pair
  3. RomCor
  4. PorAR
  5. Ps.109

Psalms 109

109:1
(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
Ó Deus do meu louvor, não te cales;
109:2
Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
pois a boca do ímpio e a boca fraudulenta se abrem contra mim; falam contra mim com uma língua mentirosa.
109:3
mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.
Eles me cercam com palavras de ódio, e pelejam contra mim sem causa.
109:4
Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.
Em paga do meu amor são meus adversários; mas eu me dedico à oração.
109:5
Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.
Retribuem-me o mal pelo bem, e o ódio pelo amor.
109:6
Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!
Põe sobre ele um ímpio, e esteja à sua direita um acusador.
109:7
Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
Quando ele for julgado, saia condenado; e em pecado se lhe torne a sua oração!
109:8
Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul!
Sejam poucos os seus dias, e outro tome o seu ofício!
109:9
Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!
Fiquem órfãos os seus filhos, e viúva a sua mulher!
109:10
Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!
Andem errantes os seus filhos, e mendiguem; esmolem longe das suas habitações assoladas.
109:11
Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui!
O credor lance mão de tudo quanto ele tenha, e despojem-no os estranhos do fruto do seu trabalho!
109:12
Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui!
Não haja ninguém que se compadeça dele, nem haja quem tenha pena dos seus órfãos!
109:13
Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!
Seja extirpada a sua posteridade; o seu nome seja apagado na geração seguinte!
109:14
Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
Esteja na memória do Senhor a iniquidade de seus pais; e não se apague o pecado de sua mãe!
109:15
Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,
Antes estejam sempre perante o Senhor, para que ele faça desaparecer da terra a memória deles!
109:16
pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!
Porquanto não se lembrou de usar de benignidade; antes perseguiu o varão aflito e o necessitado, como também o quebrantado de coração, para o matar.
109:17
Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!
Visto que amou a maldição, que ela lhe sobrevenha! Como não desejou a bênção, que ela se afaste dele!
109:18
Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
Assim como se vestiu de maldição como dum vestido, assim penetre ela nas suas entranhas como água, e em seus ossos como azeite!
109:19
Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
Seja para ele como o vestido com que ele se cobre, e como o cinto com que sempre anda cingido!
109:20
Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
Seja este, da parte do Senhor, o galardão dos meus adversários, e dos que falam mal contra mim!
109:21
Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
Mas tu, ó Deus, meu Senhor age em meu favor por amor do teu nome; pois que é boa a tua benignidade, livra-me;
109:22
Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.
pois sou pobre e necessitado, e dentro de mim está ferido o meu coração.
109:23
Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă.
Eis que me vou como a sombra que declina; sou arrebatado como o gafanhoto.
109:24
Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune.
Os meus joelhos estão enfraquecidos pelo jejum, e a minha carne perde a sua gordura.
109:25
Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.
Eu sou para eles objeto de opróbrio; ao me verem, meneiam a cabeça.
109:26
Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
Ajuda-me, Senhor, Deus meu; salva-me segundo a tua benignidade.
109:27
Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
Saibam que nisto está a tua mão, e que tu, Senhor, o fizeste.
109:28
Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
Amaldiçoem eles, mas abençoa tu; fiquem confundidos os meus adversários; mas alegre-se o teu servo!
109:29
Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!
Vistam-se de ignomínia os meus acusadores, e cubram-se da sua própria vergonha como dum manto!
109:30
Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
Muitas graças darei ao Senhor com a minha boca;
109:31
căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc.
Pois ele se coloca à direita do poder, para o salvar dos que o condenam.

© bibleglot.com